Adevarul nu moare niciodata

Adevarul nu moare niciodata - Valter Dos Santos Adevărul nu moare niciodată este o poveste despre iubire şi spiritualitate. In carte este descrisă povestea de dragoste a lui Michael, un tânăr jurnalist, care trece în nefiinţă lăsând în urmă trei copii şi pe soţia sa, Gina... Fragmente: DOI DUŞMANI REGĂSIŢI Michael simţi o durere puternică în piept şi, ca reacţie la durere, închise ochii. Durerea se înrăutăţea şi deodată auzi un sunet puternic, ca o bubuitură. Se obişnuise cu pacea şi armonia de a nu avea sunete poluante, iar acum îl deranja până şi zgomotul copiilor de la locul dejoacă. Privi înjur şi observă că se află într-un sat ce părea a fi undeva în Europa. Lângă el era un loc de joacă unde zburdau nişte copii şi lui îi părea dificil să suporte zgomotul care îl invada de pretutindeni. Privi înjur şi nu recunoscu locul. „Aici o mai fi vreo altă clinică sau colonie spirituală?“ se întrebă el. Se hotărî să meargă şi să cerceteze locul şi, nu departe de unde se afla, văzu un lac. Merse în direcţia lacului, simţindu-se cumva ciudat. Nu ştia, dar era îndrumat de intuiţie. Când ajunse la lac, o văzu pe Gina stând pe o bancă şi admirând priveliştea. Zâmbi şi se simţi din nou fericit; iat-o, la fel de frumoasă ca întotdeauna. Michael alergă la ea şi începu s-o strige pe nume. Ea nu-1 auzi. El strigă şi mai tare, dar nici vorbă ca Gina să aibă vreo reacţie. Ea continua să privească lacul, fără a observa că în acel moment Michael o îmbrăţişa. - Gina, sunt aici! Priveşte-mă, m-am întors! Michael vărsă lacrimi de tristeţe când înţelese că Gina nu-l putea nici auzi şi nici vedea. - Mi-a fost atât de dor de tine. Nu pot înceta să mă gândesc că vreau să fiu din nou cu tine. Mi-e dor de mirosul tău; mi-e dor de felul cum te simţ de atingerea ta. Mă gândesc la telul cum mâ priveai şi cât de bine mă făceai să mă simt după cele mai lungi şi mai stresante zile de la serviciu. Mi-e dor de tine, draga mea! Gina nu răspunse, nu putea răspunde. Brusc, începu să aibă alte gânduri şi apoi începu să-şi amintească de Michael. în câteva minute se umplu de regrete şi tristeţe. Când Michael înţelese că Gina îşi schimbase gândurile şi începu să-şi amintească de el, înţelese că prezenţa lui avea efect asupra ei. Şi Michael o strânse şi mai tare în braţe pe Gina. -N-o să te mai părăsesc niciodată, spuse el plângând. Sunt aici şi voi rămâne aici cu tine şi cu copiii! Acel sentiment de tristeţe care o învăluise pe Gina deveni şi mai puternic şi curând începu şi ea să plângă. Michael fu luat prin surprindere când auzi vocea lui Paul. - De ce plângi? spuse Paul, venind cu două îngheţate. Paul se apropie de ea şi o îmbrăţişă, ceea ce-l făcu pe Michael să cadă din picioare. - Nu plânge, scumpo. Eşti mult prea frumoasă să plângi. Uită totul, orice fel de gânduri rele. Hai să ne concentrăm şi să ne simţim bine!... CUPRINS: Capitolul I Capitolul II Capitolul III Capitolul IV Capitolul V Capitolul VI Capitolul VII Capitolul VIII Capitolul IX Capitolul X Capitolul XI Capitolul XII Capitolul XIII Capitolul XIV Capitolul XV Capitolul XVI Capitolul XVII Capitolul XVIII Capitolul XIX