Aventurile lui Paienjenel

 

... pe planeta lui îndepărtată cu vedere premium către Pământ, Monstrul Plictiseală se plictisea îngrozitor.

 

În prima zi, a pus marea plictiseală care l-a cuprins pe seama faptului că planeta lui era gri, prăfoasă, cu un aer uscat și sulfuros. A transformat-o într-o planetă roz, prăfoasă și cu aer uscat și sulfuros.

 

În a doua zi, i-a trecut prin cap că se plictisește pentru că era singur. Și-a construit din resturi doi servitori și și-a dat seama că, dacă până atunci se plictisea el singur, acum îl mai plictisesc și cei doi. S-a dus la culcare cu gânduri rele și negre.

 

În a treia zi, și-a propus să-i elimine. În ciuda energiei cheltuite pentru asta, cei doi au refuzat să dispară. Monstrul Plictiseală a încercat să se distreze punându-i un ochi în păr unuia dintre ei și un broccoli în nas celui de-al doilea.

 

În a patra zi, Monstrul Plictiseală a prins din zbor o foaie dintr-o revistă motivațională adusă de un uragan de pe Pământ. (Erau din ce în ce mai dese uraganele pe Pământ, oamenii ăia chiar nu se plictiseau deloc). Așa a aflat că toate soluțiile la probleme sunt deja în interiorul lui. S-a retras în sine, într-o stare de meditație profundă.

 

În a cincea zi – zi de transă.

 

În a șasea zi – idem ziua cinci.

 

În a șaptea zi, a ieșit din starea de meditație mai plictisit decât intrase. Soluțiile or fi fost în interior, dar nu în interiorul lui. Și atunci i-a venit IDEEA. Ce-ar fi să caute în interiorul altora? Să scotocească adânc, să-i gâdile, să-i locuiască, să-i transforme în marionetele lui personale.

 

Planul era măreț și tocmai din acest motiv avea nevoie de cineva mic pentru a începe marea schimbare. Scria tot acolo, pe foaia din revistă, negru pe alb, că marile schimbări încep cu pași mici... Deci, cine avea cel mai mic pas de pe Pământ?