Biblia pierduta (Igor Bergler)

Biblia pierduta (Igor Bergler)
Preț: 56,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2015
Pagini: 543
Format: 16x23
Categoria: Dezvaluiri

DESCRIERE

Biblia pierduta (Igor Bergler) …cea mai controversată figură a Europei de Est, Vlad Ţepeş, a finanţat un proiect ambiţios care avea sa schimbe faţa întregii lumi. Proiectul: multiplicarea unui mesaj menit a fi descifrat doar de anumiţi iniţiaţi. În 1455 codul este ascuns în prima lucrare tipărită vreodată: Biblia B42 cunoscută şi ca Biblia lui Gutenberg. O adevărată odisee cuturală care îmbină desăvârşit momente de umor fin, episoade de suspans autentic, mesaje ascunse şi coduri secrete minuţios construite, cartea eveniment a anului captivează de la prima propoziţie şi oferă o experienţă literară de neegalat... Fragmente din carte: Charles îşi pierduse răbdarea şi se învârtea în jurul statuii Sfântului Gheorghe aşteptând ora zece şi căutând din ochi pe cineva care să se apropie de el sau să îl tragă de mânecă. Se tot uita în jur la grupurile de oameni care începuseră să se reverse înspre catedrală şi încerca să ghicească dacă vreunul dintre aceştia era cel cu care trebuia să se întâlnească. Stătea sprijinit de banda care înconjura fântâna, cât mai aproape de statuia Sfântului Gheorghe ucigând balaurul, în aşa fel că, dacă persoana respectivă ar fî apărut, să nu aibă nicio şansă să o rateze. Işi aprinse o ţigară, apoi îşi mai aprinse una. Dansă în jurul fântânii, când depărtându-se de ea şi apropiindu-se de Tumul cu ceas, când la jumătatea distanţei dintre ele, când venind iar aproape, descriind spirale şi cercuri concentrice. Işi verifica atent ceasul la fiecare două-trei minute şi se apuca din nou să danseze şi să studieze vizitatorii Palatului. Un pic mai departe Christa îl privea cu îngrijorare. Nu îl scăpase din ochi în tot acest timp şi părea să empatizeze cu dezamăgirea care i se citea pe chip. Trecuse de ora 11.00 când Charles se desprinse din faţa fântânii şi se îndreptă cu paşi mari spre intrarea sudică a catedralei. Urcă cele câteva trepte din doar doi paşi şi dispăru înăuntru. Christa se luă după el şi începu să îl caute cu privirea. Il văzu dând turul catedralei aceleia imense şi oprindu-se, intrând la fiecare statuie, în fiecare capelă, încercând parcă să se concentreze, să îşi dea seama unde greşise în deducţiile lui şi sperând ca un anumit detaliu în interiorul catedralei să îi atragă atenţia. Catedrala Metropolitană a Sfinţilor Vitus, Wenceslas şi Adalbert (Vito, Vâclav şi Vojtech în cehă) este emblema cea mai importantă a Pragăi şi o capodoperă a goticului, care a avut, de-a lungul timpului, o influenţă uriaşă asupra arhitecturii de gen din întreaga Europă. A fost nevoie de mai mult de o mie de ani pentru ca vasta catedrală să arate cum arată astăzi. De la prima piatră pusă în secolul al X-lea de prinţul Vâclav, cunoscut sub numele latin Wenceslaus, devenit ulterior sfânt, până în 1929, catedrala, care fusese la început doar o modestă basilică, a cunoscut de-a lungul vremii extinderi, demolări, adăugiri şi modificări continue. Dacă e eclectică din punct de vedere stilistic, mai ales în interior, aceasta se datorează modului în care au evoluat gustul religios şi cel artistic de-a lungul a o mie de ani de istorie. Catedrala a fost locul în care erau îngropaţi cu predilecţie cei mai importanţi regi ai Cehiei şi Boemiei, sfinţii principali ai pământului, ca şi artiştii cei mai de seamă care au pus umărul la realizarea acestei capodopere. Matthias Arras şi, mai ales, Peter Parler, cei mai importanţi arhitecţi şi decoratori ai ei, sunt îngropaţi aici. Tot aici se găsesc şi rămăşiţele sfinţilor Adalbert, Wenceslas, Procopius, Sigismund şi Ludmila. Ca şi ale împăratului Rudolf al II-lea. De jur împrejurul ei, ocolind întreaga suprafaţă a navei, transeptului şi tritoriumului, sunt firide în care se găsesc o multitudine de capele şi altare, statui şi grupuri statuare, care poartă numele celor îngropaţi în cavourile generos ornate şi împodobite. De la Capela Barton-Dobenin lâ cea Saxonă, de la Capela Waldstein la cea a sfintei Anna şi terminând cu Altarul „cel înalt“, în preajma căruia se află Mausoleul Imperial şi Mormântul lui Ioan Nepomuk, despre care se spune că ar fi fost ucis prin înec în Vltava pentru că a refuzat să dezvăluie regelui Wenceslas secretele pe care regina i le spusese în Confesional, înconjurat de statuete din argint masiv - pentru întreg ansamblul se folosise peste o tonă de argint - şi până la Capela Sfântului Wenceslas însuşi, fost duce şi rege al Boemiei, asasinat şi el de către fratele său, capela în care accesul publicului este interzis, această întreagă aglomerare de artă, istorie şi religie nu îl poate lăsa rece nici pe cel mai insensibil dintre vizitatori... CUPRINS: Mulţumiri Partea întâi Partea a doua Partea a treia Partea a patra Partea a cincea Epilog Postfaţă

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0522 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.