Cantecul pasarilor (Sebastian Faulks)

Cantecul pasarilor (Sebastian Faulks) ...Irene ridică o sprânceană. -N-ar trebui să ici lucrurile chiar atât de ad litte-rain, Elizabeth. Elizabeth îşi făcu loc loc masă şi începu să dea telefoane. Avea de stabilit întâlniri, de vizitat un depozit de pânzeturi, de împăcat câţiva cumpărători. Când emigrase din Austria în 1935, Erich lăsase la Viena un şir de clienţi dezamăgiţi, dispuşi să plătească generos pentru croielile sale exuberante. O angajase pe Irene mai întâi pe post de croitoreasă, dar apoi devenise dependent de ea pe măsură ce-şi pierduse energia. Elizabeth li se alăturase cu cincisprezece ani în urină, pe vremea când cei doi ajunseseră să-şi caute clienţii cu lumânarea. Avusese nevoie de timp ca să repună afacerea pe picioare, dar apoi firma crescuse rapid: sediul central din Epsoin avea cincisprezece angajaţi şi înflorise într-o perioadă economică dificilă. Inflaţia le înghiţise o parte din profituri înainte chiar să apuce să le depună la bancă: exact ca în Republica de Ia Weimar, spusese Erich. El avea o viziune destul de sumbră chiar şi asupra succesului, dar inspiraţia îl cam părăsise, şi cea mai mare parte a modelelor de succes ale firmei erau produse de oameni mai tineri pe care Elizabeth îi angaja drept colaboratori. La prânz închiseră biroul şi se îndreptară spre cafeneaua lui Lucea. -Lasagna e foarte bună azi, spuse Lucea, ţinând un pix mic şi gros deasupra carneţelului de comenzi, ale cărui foi începeau să se ruleze în capătul de jos. -Bun, spuse Elizabeth. Eu iau lasagna. -O alegere excelentă, signora, spuse Lucea. îi plăcea să stea aproape de Elizabeth, astfel încât burta lui considerabilă să-i atingă umărul prin şorţul lui alb pătat şi puloverul ei de caşimir negru. Ţi-aduc o salată mică. Atitudinea lui sugera întotdeauna că îi făcea un cadou special lui Klizaheth, preparat în secret de el însuşi, de teama de a nu trezi invidia altor clienţi, din semincioare proaspete de chimen şi ciuperci italiene de pădure trimise chiar în dimineaţa aceea de la Pisa, asezonate cu ulei de măsline extravirgin, omis cavalereşte din meniu. — Fără prea multă ceapă, te rog, spuse Klizaheth. — Eu o să iau doar un pahar de vin, spuse Erich, aprinzându-şi o ţigară. -Eu tot lasagna, ceru Irene. Lucea se îndepărtă tacticos, dezvăluind deasupra pantalonilor cu pătrăţele albastre o despicătură roşie în carnea şalelor. Se întoarse cu un litru de lichid dens precum cerneala şi cu trei pahare, dintre care umplu numai unul. Klizaheth aruncă o privire în restaurant, care începea să se aglomereze de cumpărători, muncitori din zonă, chiar şi turişti, abătuţi spre nord de magazinele de pe strada Oxford.

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review