Copilul care iti da de furca

Copilul care iti da de furca. Cinci tipuri de copii - Stanley I. Greenspan, Jacqueline Salmon CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII UN COPIL SFIDĂTOR Din punct de vedere fizic, copilul sfidător seamănă în multe privinţe cu copilul hipersensibil. Simte nevoia să se protejeze de lumea înconjurătoare: imagini, sunete, mirosuri şi atingeri care altor oameni li se par plăcute pot fi pur şi simplu în măsură să-l irite sau să-l copleşească pe acest copil. Se simte invadat de lume. Dar în loc să reacţioneze devenind agitat şi mofturos precum copilul hipersensibil, copilul sfidător face faţă încercând să-şi controleze lumea în cât mai mare măsură posibil. Spre deosebire de copilul hipersensibil, copilul sfidător are anumite trăsături fizice care fac posibilă o abordare mai agresivă. Mai întâi, tinde să aibă abilităţi vizual-spaţiale relativ mai bune. Adică, el poate organiza mai bine în tipare ceea ce vede decât mulţi alţi copii. îşi foloseşte această importantă abilitate pentru a nu fi copleşit de ceea ce trăieşte, de lucrurile sau situaţiile cu care se confruntă. în ceea ce priveşte abilităţile de procesare a informaţiilor auditive şi verbale, îi poate fi mai greu să detecteze şi să proceseze tot ce se întâmplă în jurul lui decât unui copil hipersensibil. De aceea, referitor la ceea ce aude, el nu poate descifra emoţiile subtile sau dublul înţeles al unor cuvinte în măsura în care reuşeşte un copil hipersensibil. Deşi un copil sfidător are un vocabular bogat şi stăpâneşte foarte bine limbajul, în general, i se pare mai simplu să îşi creeze propriul "limbaj" şi să-şi folosească propriile idei decât să desluşească toate mesajele ce provin de la ceilalţi. Copilul sfidător, ca şi copilul hipersensibil, poate avea anumite dificultăţi în privinţa planificării motorii (ca, de pildă, să-şi încalţe şosetele sau să copieze o serie de forme complexe). Totuşi, copilul sfidător îşi controlează ceva mai bine postura (poziţia corpului) decât copilul hipersensibil. Probabil are suficientă capacitate de planificare motorie pentru a-şi permite să fie organizat şi să evite situaţiile sau problemele care îl pot copleşi. Spre deosebire de el, copilul hipersensibil este mai susceptibil să fie copleşit şi obosit de lumea înconjurătoare. De pildă, un copil sfidător poate desena foarte îngrijit nişte oameni schematici într-un colţ al foii de hârtie - trasând metodic fiecare linie - când îi cere profesoara să facă un desen care să ilustreze povestea pe care le-a spus-o. Un copil hipersensibil poate desena cercuri, pătrate şi linii pe întreaga foaie de hârtie, folosind multe culori, dar imaginea de ansamblu este un talmeş-balmeş. Semnificaţia figurilor schematice desenate de copilul sfidător poate fi cât se poate de clară, în timp ce "desenul" copilului hipersensibil poate fi descifrat numai de el, iar ceilalţi îl pot înţelege doar dacă el îl explică: pata roşie este soarele, linia verde este copacul şi aşa mai departe. ………………. AUTOOBSERVARE Şl AUTOATENŢIONARE Capacităţile de "autoobservare" şi "autoatenţionare" sunt abilităţi pe care copiii le dezvoltă în perioada şcolară între vârstele de cinci şi doisprezece ani. în perioada în care copiii sunt în stadiul "universului interior", ei îşi dezvoltă această abilitate de a se observa pe ei înşişi. Aceasta nu este, din punctul de vedere al dezvoltării, doar o formă avansată de conştientizare (să acorzi atenţie propriilor gânduri şi sentimente), ci poate permite copilului să depăşească cele mai multe dificultăţi de atenţie obişnuite. De pildă, să ne gândim la o fată foarte sensibilă a cărei atenţie este cu uşurinţă distrasă de orice imagine şi sunet din jurul ei. Ii este greu să fie atentă la profesor când băiatul mai mare de care este îndrăgostită îi şopteşte ceva prietenei ei, care stă în stânga ei şi când băiatul din dreapta ei vorbeşte cu un alt coleg despre un complot pus la cale pentru recreaţie. Se simte copleşită, supraîncărcată. Iar zgomotul avionului care trece pe deasupra şcolii sau vorbăria unor copii de pe culoar o fac pe această fată să fie nu doar distrată şi neatentă, ci să îi vină să sară din banca ei, de parcă trupul ei ar fi tras în nu ştiu câte direcţii diferite. Ea poate recurge însă la abilitatea ei de autoobservare şi să-şi spună: "Mi se întâmplă iar lucrul ăsta. Pot fi atentă la orice, numai la profesoară nu. Nu voi şti să-mi fac tema, decât dacă o întreb pe profesoară"... CUPRINS: Multumiri Capitolul 1 Nu voi sunteţi cauza acestui comportament, dar puteţi găsi soluţia Capitolul 2 Stadiile copilăriei: un nou mod de a vă înţelege copiii Capitolul 3 Copilul hipersensibil Capitolul 4 Copilul interiorizat Capitolul 5 Copilul sfidător Capitolul 6 Copilul neatent Capitolul 7 Copilul activ/agresiv Capitolul 8 Influenţele mediului şi ale dietei asupra dezvoltării copiilor Capitolul 9 Cum identificăm tipul de personalitate al copilului Capitolul 10 Cum facem faţă provocărilor Cabinete de psihologie