Critica ratiunii practice

Critica ratiunii practice - Immanuel Kant …Immanuel Kant expune prinicpiile moralităţii, iar în Critica raţiunii practice îşi construieşte propriul său sistem etic, ceea ce face ca aceasta să fie considerată, după Critica raţiunii pure, a doua sa operă fundamentală. Cartea cuprinde două din cele mai reprezentative lucrări în care filosoful german îşi expune concepţia morală: Întemeierea metafizicii moravurilor (1785) şi Critica raţiunii practice (1788). Între cele două lucrări este o atât de strânsă legătură, încât cunoaşterea numai a uneia din ele ne-ar oferi o imagine incompletă asupra concepţiei sale morale. Immanuel Kant a avansat idei etice şi în alte opere ulterioare (Religia în limitele raţiunii – 1793 sau Metafizica moravurilor – 1797), dar numai în cele reunite în acest volum se ocupă de problemele teoretice ale moralităţii. Traducerea a fost făcută după ediţia germană din 1956 (Leipzig, Hrsg. Von Raymund Schimidt). CUPRINS: Prefaţă Introducere: DESPRE IDEEA UNEI CRITICI A RAŢIUNII PRACTICE Partea întâi a Criticii raţiunii practice: TEORIA ELEMENTELOR RAŢIUNII PURE PRACTICE Cartea întâi: ANALITICA RAŢIUNII PURE PRACTICE Capitolul întâi. DESPRE PRINCIPIILE RAŢIUNII PURE PRACTICE I. Despre deducţia principiilor raţiunii pure practice II. Despre dreptul raţiunii pure în folosirea practică la o extindere care nu este posibilă pentru ea în folosirea speculativă. Capitolul al doilea. DESPRE CONCEPTUL UNUI OBIECT AL RAŢIUNII PURE PRACTICE Capitolul al treilea. DESPRE MOBILURILE RAŢIUNII PURE PRACTICE Cartea a doua: DIALECTICA RAŢIUNII PURE PRACTICE Capitolul întâi. DESPRE O DIALECTICĂ A RAŢIUNII PURE PRACTICE ÎN GENERE Capitolul al doilea. DESPRE DIALECTICA RAŢIUNII PURE ÎN DETERMINAREA CONCEPTULUI DE BINE SUVERAN I. Antinomia raţiunii practice II. Soluţionarea critică a antinomiei raţiunii practice III. Despre primatul raţiunii pure practice în legătura ei cu raţiunea pură speculativă IV. Nemurirea sufletului ca postulat al raţiunii pure practice V. Existenţa lui Dumnezeu ca postulat al raţiunii pure practice VI. Despre postulatele raţiunii pure practice în genere VII. Cum este posibil să se conceapă o lărgire a raţiunii pure din punct de vedere practic, fără ca prin aceasta să se lărgească în acelasi timp cunoasterea ei ca raţiune speculativă? VIII. Despre asentimentul dat judecăţilor care provin dintr-o nevoie a raţiunii pure IX. Despre raportul înţelept proporţionat al facultăţilor de cunoastere ale omului faţă de menirea lui practică Partea a doua a Criticii raţiunii practice: METODOLOGIA RAŢIUNII PURE PRACTICE Concluzie Note Indice de nume proprii Autor: Immanuel Kant

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review