Ea si El (Marc Levy)

Ea si El (Marc Levy) S-au cunoscut prin intermediul unui site de întâlniri amoroase. Dar n-au devenit iubiţi, ci prieteni. Şi aşa vor să rămână. Ea e actriţă. El e scriitor. Ea e Mia. El e Paul. Ea e britanică. El e american. Ea se ascunde în Montmartre. El locuieşte în Marais. Ea are mult succes. El nu prea. De fapt, ea e faimoasă – deşi el nu-şi dă seama. Ea se simte singură. Şi el. El e amuzant. Ea face gafă după gafă. Ea nu trebuie să se îndrăgostească. Nici el. ……………… …când Paul ajunse în partea cealaltă, se întoarse şi o văzu, oprită în mijlocul pasarelei, cu ochii ţintă la sală. Avu impresia că-i zăreşte chipul de copil; până şi impermeabilul îi părea prea mare. Nu mai era femeia cu care se întâlnise pe treptele palatului Garnier, ci o fetiţă suspendată, fermecată de un spectacol feeric. Aşteptă câteva clipe şi îşi asumă riscul de a tuşi uşor ca să-l atragă atenţia. Mia îi zâmbi larg şi i se alătură, — Era incredibil, şopti ea. — Ştiu şi încă n-ai văzut nimic. O luă iarăşi de mână şi o conduse spre o uşă care dădea spre o altă scară. — O să mergem să vedem lacul? — Sunteţi totuşi cam ciudaţi în Anglia. Crezi că au pus lacul la ultimul etaj? — Am fi putut foarte bine să coborâm scările acestea! — Ei bine, nu, o să le urcăm. Lacul nu există, nu este decât un rezervor de apă într-un cuvelaj de beton, altfel mi-aş fi luat labele şi tubul de înot. — Şi-atunci, pentru ce era impermeabilul? întrebă Mia, agasată. — Ai să vezi! Pe când urcau pe o scară veche din lemn, auziră un huruit înfiorător. Mia se opri, înţepenită de groază. —Sunt mecanismele decorului, nu-ţi face griji, o linişti Paul. Ajunseseră la ultimul palier, când Paul apăsă pe bara care slujea la deschiderea unei uşi din fier şi o pofti pe Mia sa treacă dincolo. Ea înaintă pe zincul acoperişurilor Operei Gamier, descoperind o privelişte magistrală a Parisului. Injură în engleză şi se întoarse spre Paul. — Poţi să te duci, nu-i niciun pericol, o asigură el. — Dumneata nu vii? — Ba da, ba da, vin acuma. — De ce m-ai adus până aici dacă suferi de vertij? — Pentru că dumneata n-ai problema asta. Panorama de-aici e unică în lume. Continuă, te-aştept aid. Umple-ţi ochii, cei care au avut norocul să descopere aşa Oraşul luminilor se numără pe degetele unei mâini, să zicem ale câtorva mâini. Inaintează, nu pierde nimic din spectacol, într-o seară de iarnă, în faţa şemineului unui vechi conac englezesc, le vei spune strănepoţilor dumitale povestea unei alte seri când ai admirat Parisul de pe acoperişurile Operei. Vei fi aşa de bătrână, încât îmi vei fi uitat prenumele, dar îţi vei aminti că ai avut un prieten la Paris. Mia îl observă pe Paul care se crampona de mânerul uşii. Inaintă pe acoperişuri. Din locul unde se afla, distingea biserica Madeleine, Tumul Eiffel al cărui fascicul de lumină brăzda cerul, un cer la care Mia se uita cu ochii unei copile care numără stelele, convinsă că o să izbutească să le dea de capăt. Apoi, privirea i se îndreptă spre turnurile cartierului Beaugrenelle. Câţi oameni ci-nau, râdeau sau plângeau în spatele acelor ferestre un pic mai mari decât stelele care sclipeau pe firmament? în-torcându-se, zări biserica Sacré-Cœur cocoţată...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review