Hai sa ne prefacem si azi (Remina Radu)

... mă întreb ce-ţi trece prin căpşorul ăsta blond, Imi dă la o parte o şuviţă rătăcită şi mă sărată pe gât. Inchid ochii, îmi cuibăresc obrazul în perna pufoasă şi îmi gravez momentul în cel mai ascuns ungher al minţii, unde nu-l va putea atinge praful pe care îl lasă în urmă timpul.

 

- Nu mă lua în seamă. Mă pierdusem un pic în lumea mea.

 

- Mai sunt şi eu în lumea ta?

 

Imi întorc privirea către chipul pe care îl privesc ca pe o rază de soare după o îndelungă hibernare.

 

- Mai puţin în ultima vreme, dar încă mai mult decât mi-aş dori

 

Aştemuturile miros a curat, el miroase a plăcere păgână, eu miros a fericire efemeră. Incă o dată îmi învineţisem orgoliul şi îi dădusem gândului să bea din pocalul trădării. Mă trădasem pe mine însămi.

 

De câte ori imaginea lui îmi străbătea mintea, îmi anemia sufletul, iar acum, când eram împreună, îmi dădeam seama cât sunt de neputincioasă şi, mai rău, lipsită de voinţă.

 

Acelaşi decor, aceiaşi actori, alte scene, alt freamăt. Ce voi face din nou după ce va cădea cortina? Voi continua să nu mă bucur de realitatea mea şi să îmi trăiesc zilele prin ceaţa care, din nu-ştiu-ce motiv, nu mă lăsa să-mi văd viitorul firesc alături de un bărbat care era al meu gândindu-mă la un bărbat care nu era al meu. Iar el, în timpul ăsta, se gândea să facă următorul pas firesc alături de femeia care era a lui.