Coșul dvs este gol.
Ați uitat parola?
Nu aveți cont? Creați-l!

Inchipuie-ti toti oamenii - O conversatie cu Sfintia Sa Dalai Lama despre bani, politica si viata asa cum ar putea fi...

Inchipuie-ti toti oamenii - O conversatie cu Sfintia Sa Dalai Lama despre bani, politica si viata asa cum ar putea fi...
ISBN: 973-87-361-7-7
Editura:
Anul publicării: 2007
Pagini: 176
Format: 15x23
19,00 RON
Disponibilitate: in stoc

DESCRIERE

....''Inchipuie-ti toti oamenii - O conversatie cu Sfintia Sa Dalai Lama despre bani, politica si viata asa cum ar putea fi...''


...in lucrarea de fata ''Imagine All the People'' (închipuie-ţi toţi oamenii…) putem găsi cu uşurinţă dovezi ale înţelepciunii şi determinării cu care Sfinţia Sa caută mereu să servească cauzei păcii mondiale, cauzei păcii interioare a fiecărui individ şi a stării de bine pentru toate fiinţele, şi aceasta nu numai din punct de vedere buddhist.

Deschiderea către ştiinţa occidentală, dorinţa de a învăţa în orice moment despre orice poate servi scopului său fundamental, îl prezintă pe Sfinţia Sa un constant învăţător şi elev deopotrivă.

Temele majore ale conversaţiei pe care Fabien Ouaki, un om de afaceri de succes din Franţa, le-a ales pentru întâlnirea sa cu Dalai Lama, se referă deopotrivă la bani, putere, politică, sex şi viaţa de zi cu zi.

Formulate într-un limbaj simplu şi accesibil oricui, răspunsurile lui Dalai Lama demonstrează înţelepciunea profundă din care se naşte simplitatea unui limbaj universal, ce are drept rădăcini iubirea şi compasiunea.



Fragment din Capitolul 3

–Comunitatea globală



Fabien:

Aţi putea vorbi puţin despre diferenţa dintre noţiunea creştină de compasiune şi cea buddhistă?

..............


Dalai Lama:

în ceea ce priveşte iubirea şi compasiunea – cele două sunt adesea asociate în tibetană – trebuie să discernem mai multe niveluri. Un nivel este relaţia dintre un bărbat şi o femeie, care adesea implică atracţie sexuală şi un sentiment de apropiere. Datorită ataşamentului sau “lipiciului” adesea asociat cu acest sentiment, tindem să clasificăm acest tip de iubire ca pe o emoţie negativă sau conflictuală.

Alt tip de iubire este compasiunea maternă, sentimentul mamei de apropiere faţă de pruncul său. O mamă nu se simte pasional ataşată de copilul său, nici nu aşteaptă nimic de la el, căci este profund preocupată de bunăstarea copilului şi este complet angajată în a face orice este mai bun pentru el/ea. Asta, pentru mine, este adevărată compasiune.
Compasiunea perfectă este iubirea pe care o simţi pentru duşmanul tău. Nu implică ataşament.

Ne dăm seama că această persoană este un duşman, chitit să ne rănească, aşa că ne luăm toate precauţiile necesare, ca o contramăsură, în timp ce continuăm să simţim preocupare şi compasiune pentru acea persoană. Aceasta este compasiunea pură.


Fabien:
....înseamnă compasiunea şi a înţelege suferinţa altuia ca şi când ar fi a ta?


Dalai Lama:

Este, dar haideţi să rămânem concentraţi asupra compasiunii într-un sens general, deocamdată. Vreau să explic de ce cred eu că natura fundamentală a fiinţelor umane este compasiunea.

Când, ca rezultat al căsniciei potrivite, iubirea şi compasiunea pure sunt prezente în chiar primul moment, are loc şi o concepţie corectă. Altfel, rezultatul este un copil nedorit. Sunt foarte mulţi copii nedoriţi şi foarte multe avorturi din cauză că oamenii au relaţii sexuale fără nici un simţ al responsabilităţii. Căsnicia pură, curată, naturală nu este numai o chestiune de iubire sau dorinţă sexuală, ci include, de asemenea, un simţ al responsabilităţii, respect mutual şi angajament.

Când aceste condiţii sunt îndeplinite, sunt şanse ca părinţii să aibă grijă în mod potrivit de copilul lor. Aceasta este, pentru mine, foarte aproape de compasiunea pură. Nu trebuie să ne privim partenerul/partenera cu milă, ci cu respect, apreciere şi simţ al responsabilităţii.

Din momentul concepţiei şi pe întreg parcursul sarcinii, mama trebuie să fie calmă şi fericită. Când mama e liniştită, copilul se poate dezvolta cum trebuie. Este foarte dăunător dacă mama e anxioasă, înspăimântată sau în mod constant, furioasă. în primele câteva săptămâni de la naştere, principala preocupare a mamei şi a bebeluşului este alăptatul.

Copilul nu este chiar conştient de “cine este cine”, dar când suge, el are încredere totală în mamă şi lasă totul pe seama ei. Mama, în schimb, e plină de un pur simţ al responsabilităţii şi e plină de tandreţe, ambele ajutând laptele să curgă lin. Dacă în această perioadă mama dezvoltă sentimente de mânie sau de ură faţă de copil, laptele ei nu va curge cum trebuie. Fără lapte, un copil nu poate supravieţui. Aceste lucruri demonstrează că supravieţuirea noastră în primele zile şi săptămâni de viaţă depinde pe de-a-ntregul de iubire şi de compasiune.

îmi place să consider laptele simbolul afecţiunii umane. Am fost în stare să supravieţuim, să ne dezvoltăm şi să creştem datorită lui. Oricum, un copil are nevoie de mai mult decât de mâncare pentru a rămâne în viaţă. Oamenii de ştiinţă recunosc astăzi cât de important este contactul fizic pentru un nou-născut. Fie că vine de la un părinte sau de la altcineva, mângâierea e crucială pentru dezvoltarea creierului bebeluşului.

Chiar şi într-un mediu altfel confortabil, fără contactul uman direct, un bebeluş nu se va dezvolta armonios. Atingerea tandră este esenţială. Corpul nostru are nevoie de afecţiunea celorlalţi şi o apreciază.
Este recunoscut azi faptul că acei copii care trăiesc în familii pline de afecţiune sunt mai sănătoşi şi au rezultate mai bune la învăţătură decât cei care sunt în situaţia opusă.

Partea tristă este că oamenii care duc lipsă de afecţiune la început, mai târziu, în viaţa lor vor arăta foarte greu iubire şi afecţiune faţă de ceilalţi. Sunt adesea reci şi insensibili. Se poate spune printr-o simplă observaţie că, atunci când mintea este liniştită, diferitele elemente ale corpului funcţionează în armonie, dar când suntem, în mod constant, mânioşi sau înspăimântaţi, aceste elemente nu mai funcţionează la fel.

Avem acum dovezi ştiinţifice pentru ceea ce eu am crezut mereu: primul învăţător este mama noastră, sau persoana care a jucat rolul mamei – chiar mai mult decât lama-ul nostru sau învăţătorul nostru spiritual. Lama apare mai târziu ca profesor de compasiune.
Fabien: în unele cazuri nu apare niciodată.

Dalai Lama:

..Şi uneori Lama crează probleme. Dar mama nu crează niciodată astfel de probleme. Mamele sunt atât de pozitive, au atâta bunătate! Deşi există cazuri excepţionale în care mamei nu-i pasă de copil sau moare când copilul are o vârstă fragedă. în aceste cazuri, altcineva poate juca rolul mamei. De fapt, dacă nimeni nu ar avea grijă de noi în zorii vieţii, nu am putea supravieţui.

Fabien:


Chiar credeţi că numai compasiunea singură poate face lumea mai bună?


Dalai Lama:

..în mod cert. Daţi-mi voie să vă spun ce nu e în regulă cu lumea. Uitaţi-vă la copii. Sigur că se mai plâng, dar, în general vorbind, nu se ancorează atât de tare în sentimente bolnave cum o fac adulţii. Majoritatea adulţilor au avantajul educaţiei asupra copiilor, dar, ce folos de atâta educaţie, dacă ei ascund în spatele unui zâmbet larg sentimente negative, adânc înrădăcinate în ei înşişi?

Copiii nu acţionează, de obicei, aşa. Dacă sunt furioşi pe cineva, ei exprimă acest lucru, după care, s-a terminat. Se pot chiar juca cu persoana respectivă a doua zi. Pentru mine, acesta este modul onest, natural de a acţiona, în asemenea situaţii, al naturii umane fundamentale.

Pare că educaţia… mă rog, de fapt, nu putem blama educaţia occidentală modernă, pentru că lucrurile au început să se schimbe cu mai multe secole în urmă. Când şcolile laice şi instituţiile academice s-au înmulţit şi s-au răspândit, Biserica Creştină era încă, puternică şi respectată în societate. Ea îi învăţa pe oameni să dezvolte o inimă bună, un spirit etic, în timp ce intelectul era lăsat pe seama instituţiilor laice.

Odată cu trecerea timpului, aceste două organizaţii s-au despărţit din ce în ce mai tare. Influenţa bisericii asupra societăţii a intrat treptat, în declin. Ca rezultat, nimeni n-a mai avut grijă să-i încurajeze pe oameni în dezvoltarea unei “inimi bune”. Viaţa de familie a devenit mai puţin armonioasă, tot mai multe cupluri ajungând să divorţeze.

Nimeni nu a “hrănit” o “inimă bună”. în acest timp, sistemul educaţional a dat prioritate anumitor forme de inteligenţă şi a continuat să înflorească. Educaţia spirituală şi etică a încetat să însoţească dezvoltarea inteligenţei, în timp ce ura şi emoţiile negative au rămas la fel de puternice în influenţă ca şi înainte.


Autori:

Dalai Lama,
Fabien Ouaki,
Anne Benson

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Cărți noi - Stiinta si spiritualitate

Categorii

Edituri

Top

Promoţii

Parteneri

SC REALCONS SRL
www.libraronline.ro

Promo

Dezvaluiri
Agenda Medicala 2016

Comenzi telefonice

tel....
Telefonul clientului:
0722.546.544
0757.319.090
Program:
L-V:9.00-17.30

Newsletter

Accesul clienţilor

Promo

Yoga - O calatorie in cautarea sinelui
Metoda de nastere prin yoga

Cărţi noi

Asistenţă online

asistenta Suntem deconectați
Created in 0.1269 sec
loader
Caut in catalog...
loader