Inteligenta parentala. Disciplina dincolo de drame si haos emotional

 

...Inteligenţa parentală îţi oferă o hartă eficientă, plină de compasiune pentru a trata aceste accese de furie, tensiuni şi lacrimi – fără a provoca o scenă.

   Bazat pe descoperiri recente despre creier, care ne oferă perspective profunde asupra copiilor pe care îi creştem şi cărora le oferim dragostea noastră, asupra educării în moduri care favorizează dezvoltarea optimă, această carte oferă o abordare de tip “relaţional" care se bazează pe dorinţa înnăscută a copiilor de a-i mulţumi pe părinţi şi de a se înţelege cu ceilalţi.

 

 

Cum te conectezi fără să răsfeţi?

   Am spus deja că, prin conectare, detensionăm situaţiile conflictuale, dezvoltăm creierul copilului şi consolidăm relaţia părinte-copil. Una dintre întrebările frecvent adresate de părinţi ţine de un posibil dezavantaj al conectării înainte de redirecţionare: "Dacă mă conectez întotdeauna când copiii fac ceva greşit, nu îi voi răsfăţa? Cu alte cuvinte, nu voi consolida comportamentul pe care încerc să îl schimb?".

   Aceste întrebări rezonabile au la bază o neînţelegere, deci haideţi să discutăm câteva clipe ce este şi ce nu este răsfăţ. Apoi, putem stabili mult mai clar de ce conectarea în timpul disciplinării este foarte diferită de răsfăţarea copilului.

   Să începem cu ce nu este. Răsfăţul nu ţine de câtă iubire şi cât timp dedici unui copil. Nu poţi răsfăţa un copil oferindu-te prea mult pe tine. La fel, nu răsfeţi copilul mic dacă îl ţii în braţe prea mult sau dacă îi împlineşti nevoile de fiecare dată când le exprimă.

 

Cândva, autorităţile din domeniul creşterii copiilor le spuneau părinţilor să nu îşi ţină prea mult copiii în braţe, ca nu cumva să îi răsfeţe. Acum ştim mai multe despre asta. Când răspunzi nevoilor copilului şi îl linişteşti nu înseamnă că îl răsfeţi - tocmai dacă nu îi răspunzi şi nu îl linişteşti, copilul va dezvolta un ataşament nesigur şi anxios.

 

Ceea ce trebuie să facem este să cultivăm relaţia dintre noi şi copil, să îi oferim experienţe consecvente care pun fundamentul convingerii corecte că are dreptul la iubirea şi afecţiunea noastră. Cu alte cuvinte, trebuie să le transmitem copiilor că pot conta pe noi pentru a le împlini nevoile.

   Răsfăţul, pe de altă parte, apare atunci când părinţii (sau alţi adulţi care îi îngrijesc pe cei mici) prezintă lumea în aşa fel încât copilul simte că are dreptul să obţină tot ceea ce îşi doreşte, chiar atunci când îşi doreşte şi că totul se obţine uşor şi trebuie făcut pentru el.

 

Este necesar ca cei mici să ştie că nevoile le sunt înţelese şi împlinite consecvent, însă nu trebuie să se aştepte ca dorinţele şi mofturile să fie întotdeauna îndeplinite. (Pentru a-i cita pe Rolling Stones, copiii noştri trebuie să ştie că vor primi mereu ceea ce le este necesar, chiar dacă nu vor primi mereu şi ceea ce îşi doresc!)

 

Conectarea atunci când copilul este supărat ori şi-a pierdut controlul înseamnă că îi împlineşti o nevoie, nu că cedezi în faţa dorinţelor lui...

 

............

 

Principiul nr. 1: Aşteaptă până când copilul este pregătit

   Mai ţii minte ce spuneam în Capitolul 3: conectarea îl ajută pe copil să facă trecerea de la reactivitate la receptivitate. Aşadar, odată ce v-aţi conectat, iar copilul a ajuns într-un punct în care este pregătit să asculte şi să îşi activeze creierul superior, atunci este momentul pentru redirecţionare. Nu înainte. Una dintre cele mai dăunătoare recomandări pentru părinţi pe care o auzim tot timpul este: "Când copilul are un comportament inadecvat este important să abordezi acel comportament pe loc. Altfel, nu vor înţelege de ce sunt disciplinaţi."

   Nici nu ni se pare o recomandare aşa de rea dacă o aplici într-un laborator de condiţionare behavioristă a animalelor. Pentru şoareci şi chiar câini este un sfat foarte bun. Dar nu este la fel de bun pentru fiinţele umane. Şi adevărul este că sunt multe situaţii în care ar fi nerezonabil să abordezi comportamentul pe loc. în orice caz, de cele mai multe ori, momentul cel mai nepotrivit pentru a aborda un comportament este exact imediat după ce a avut loc.

   Motivul este simplu. Comportamentul inadecvat are loc deoarece copilul nu îşi poate regla emoţiile puternice. Iar când aceste emoţii nu sunt reglate, creierul superior este nefuncţional. Este temporar închis, ceea ce înseamnă că nu poate face nimic din activităţile de care este responsabil creierul superior: să ia decizii bune, să ţină cont de ceilalţi, să ia în considerare consecinţele, să îşi echilibreze emoţiile şi corpul şi să fie deschis către învăţare.

 

Deci, da, recomandăm ca problema comportamentală să fie abordată destul de repede, dacă este posibil, dar numai atunci când copilul este calm şi într-o stare receptivă - chiar dacă asta înseamnă că trebuie să aştepţi...

 

 

 

Inainte de a citi această carte... IX
Introducere: Disciplina relaţională şi fără drame: încurajăm cooperarea şi dezvoltăm creierul copilului... XI

Capitolul 1 Să reGÂNDIM disciplina... 1
Capitolul 2 Creierul disciplinat... 33
Capitolul 3 De la tantrum la seninătate: conectarea este cheia... 67
Capitolul 4 Conectarea fără dramă în practică... 101
Capitolul 5 Disciplina în 3 paşi: Redirecţionarea astăzi şi pentru viitor... 137
Capitolul 6 Abordarea comportamentelor: Pe scurt, R-E-D-I-R-E-C-T... 165

Concluzii Despre baghete magice, calităţi umane, reconectare şi schimbare: Patru mesaje de speranţă... 213

Resurse suplimentare... 225
Conectare şi redirecţionare - fişă de frigider... 227
Când un expert în creşterea copiilor îşi pierde răbdarea... 229
O notă către adulţii care au grijă de copiii noştri... 235
Douăzeci de greşeli pe care le fac până şi părinţii extraordinari... 239
Un extras din Creierul copilului tău: Douăsprezece strategii revoluţionare de dezvoltare unitară a creierului copilului tău... 247
Mulţumiri... 255