Lupta mea. Cartea intai: Moartea unui tata

Lupta mea. Cartea intai: Moartea unui tata - Karl Ove Knausgard …oare putem reinvia copilaria? Devenit parinte, Karl Ove Knausgård se regaseste in fata propriului eu, un pusti sensibil, care creste in umbra unui frate sociabil, a unei mame adesea absente si a unui tata cu accese de manie imprevizibile. Maturizarea lenta a sentimentelor, flirturile nelinistite, pasiunea pentru rock si dificultatea de a-l pronunta pe «r» care ii ingreuneaza existenta... creioneaza romanul unui adolescent hipersensibil. O calatorie afectiva de o fidelitate absoluta, cu accente de lumina pura, o poveste deopotriva intima si universala, care pune problema capacitatii literaturii de a descrie viata, nimic altceva decat viata, dar viata in toate aspectele ei. oare putem reinvia copilaria? Devenit parinte, Karl Ove Knausgård se regaseste in fata propriului eu, un pusti sensibil, care creste in umbra unui frate sociabil, a unei mame adesea absente si a unui tata cu accese de manie imprevizibile. Maturizarea lenta a sentimentelor, flirturile nelinistite, pasiunea pentru rock si dificultatea de a-l pronunta pe «r» care ii ingreuneaza existenta... creioneaza romanul unui adolescent hipersensibil. O calatorie afectiva de o fidelitate absoluta, cu accente de lumina pura, o poveste deopotriva intima si universala, care pune problema capacitatii literaturii de a descrie viata, nimic altceva decat viata, dar viata in toate aspectele ei. Fragment din carte: …aveau ceva sălbatic în ei - îmi amintesc că aşa mi s-a părut fiindcă n-au spus nimic, n-au strigat, se căţărau doar încet pe grohotiş. Jos, la baza lui, cu botul înfipt într-un copac, se vedea camioneta lor. Dincolo de copaci curgea râul lucios şi întunecat. I-am întrebat dacă aveau nevoie de ajutor; tatăl răspunse că nu, „e în regulă“, zise el de jos de pe pantă, şi, chiar dacă priveliştea era atât de neaşteptată încât aproape nu puteai să te desprinzi de ea, simţeam totuşi că nu se cuvenea să stau acolo, aşa că mi-am continuat drumul către staţia de autobuz. Când am întors capul la un moment dat - singura dată când mi-am permis -, cei doi traversau drumul şontâcăind, el, ca întotdeauna, îmbrăcat în salopetă, cuprinzând cu braţul trupul fragil al fiicei sale de unsprezece ani. Obişnuiam să-i tachinăm şi pe ea, şi pe William; ambii erau uşor de provocat şi de prins în capcană; subtilităţile limbii şi ideile nu erau punctul lor forte, dar nu am înţeles că asta îi deranja până când, împreună cu Per, într-o zi obişnuită şi plictisitoare de vară, l-am chemat pe William să jucăm fotbal. Mama lor ieşi pe verandă şi ne luă la rost, mai ales pe mine, fiindcă mă credeam mai bun decât toţi ceilalţi, mai ales decât fiul şi fiica ei. I-am dat replica, şi se dovedi că nici ea nu le avea cu cuvintele, dar furia nu i se potoli, aşa că nu m-am ales decât cu râsul admirativ al lui Per faţă de isteţimea mea, care fu uitat câteva ore mai târziu. Dar cei din curbă nu uitară. Tatăl era prea de treabă ca să intervină, dar mama... ochii îi fulgerau de fiecare dată când mă vedea. Copiii erau pentru mine doar cineva în dauna cărora mă puteam afirma. Dacă William venea la şcoală în pantaloni cu talie înaltă, înseamnă că înţelesese anapoda un lucru fundamental; dacă folosea un cuvânt în mod greşit, nu exista nici un motiv să nu i se spună, nu? Era purul adevăr, nu-i aşa? Şi depindea întru totul de el să pună capăt râsului pe care ni-l stârnea sau să nu-l ia în seamă...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review