Misterele ascensiunii. Revelarea bataliei cosmice dintre bine si rau

Sămânţa cosmică

O altă revoluţie ştiinţifică a avut loc cu doar o lună înaintea publicării studiului din Proceed­ings of the National Academy of Sciences, în septembrie 2013. A fost prea târziu atunci să includ aceste date în cartea mea anterioară, Cheia sincronicităţii, dar mi-aş fi dorit să o pot face.

Îmi amintesc şi astăzi perfect de momentul în care mă aflam într-un avion şi citeam în revista Quantaarticolul intitulat „O nestemată în inima fizicii cuantice”. Chiar dacă avionul se afla în plină ascensiune, mi-aş fi dorit să îmi desfac centura de siguranţă şi să ţopăi pe aleea dintre scaune, ţipând de uimire şi de bucurie.

Toţi acei ani de jurnalism şi cercetări ştiinţifice au dat rezultate, şi încă într-o manieră la care nu m-aş fi aşteptat niciodată. Sute de piese de puzzle şi-au găsit poziţia în mintea mea, şi pentru prima dată am putut vedea imaginea de ansamblu pe care o creau.

Cei mai mulţi dintre oameni cred că universul în care trăim s-a născut în urma unui „Big Bang”. Acest model ne învaţă că „la început nu a existat nimic”. Subit, din acest „nimic” s-a născut „ceva”. Cu alte cuvinte, „nimicul” a dat naştere întregii materii din univers printr-o explozie subită, pe care oamenii de ştiinţă au numit-o „Big Bang”.

De bună seamă, pare foarte îndoielnic ca „nimicul” să poată „exploda”, creând astfel întregul univers. Această ipoteză ne spune practic că putem obţine ceva din nimic. Chiar dacă putem accepta această idee, apare în mod firesc întrebarea: de ce ar fi creată materia o singură dată, şi anume în momentul apariţiei universului?

De ce nu ar continua procesul de transformare a energiei invizibile (adică a „nimicului”) în materia pe care o vedem la ora actuală?

...