Coșul dvs este gol.
Ați uitat parola?
Nu aveți cont? Creați-l!

Povestea vorbei

Povestea vorbei
Autor:
ISBN: 973-591-612-1
Editura:
Anul publicării: 2008
Pagini: 320
Format: 13x20
16,00 RON
Disponibilitate: in stoc

DESCRIERE

.....''Povestea vorbei'' Anton Pann (1797—1854) era din tagma psaltilor, priceputi in “ifose” si “aghioase”, in “tereremuri” si “nenenale” sub semnul vestitu lui Cucuzel dela Durazzo. O mare parte din cartile lui sunt opere de specialitate: Axion, Cantari liturgice, Noul docsastar, Basul teoretic si practic, Kalofonicul etc. S-a ocupat insa, fiind si tipograf, cu prelucrarea de opere de colportaj: Cantari de stea, Inteleptul Archir cu nepotul sau Anadan, Nasdravaniile lui Nastratin Hogea, Istoria lui Bertoldin, Noul Erotocrit si altele. Cu pretentii de poet liric, Pann si-a adunat poeziile in Spitalul Amorului sau Cantatorul dorului, amestecandu-le cu productii straine. Aceste cantece de lume sunt vulgare si lamentoase: Hotarat sunt or sa mor, Or ca sa te am amor: Ca din ceas ce te-am zarit Mintile mi s-a zmintit... Povestea vorbei e o falsa culegere folcloristica, intrucat Pann nu respecta autenticul taranesc, ci impestriteaza graiul popular cu cel cult, obtinand adesea un efect cromatic uluitor. Limbutia, darul sau de a versifica, nu fara a cauta greutatile, sunt extraordinare: Eu nu iti zic alta decat sa stii cum ca Dupa cum esti mare si vrednic de munca, Cand te tocmesti cere sa-ti dea plata buna. Un prim ton umoristic vine din usurinta cu totul mecanica cu care se versifica chestiuni curente, cu o repeziciune aforistica de natura bufonadei: Sarea cand e umedoasa arata ploaie sau nor, Iar cand este uscacioasa va fi timp dogoritor. Cand nu arde focul bine si luminarea frumos Sa fiti siguri ca ne vine de undeva un nor gros. Orice copil ar rade azi cu hohote citind in Hristoitie sfaturi ce presupun o stare de animalitate superlativa: Cand vei fi la adunare Sau vorbesti cu oarecare, Te pazeste foarte tare, Ca nu din vreo rea dedare, Sa-ti fie mainile ajunse Spre partile cele ascunse, Au sa te scarpini cu ele Spre locurile acele, Ca e lucrul de rusine Si a fi nu se cuvine. Cumulul de elemente constituie procedeul pictural, ca in “Istoria poamelor”, rasturnare masiva de fructe intr-o natura moarta: Pe vestita Chitra, cap a fi o puse; Rodia alese, cum si pe Lamaia, Piersica, Naramza pentru treapta-ntaia; Iar a doua treapta randui pe Parul Cu Cireasa, Visina, Zarzara si Marul; Iar pe supt acestia Coarna si pe Pruna Cum si dopotriva Nuca si Aluna. Pann facea “metafore”, antropomorfizand, cum e cazul in portretul cepei: Cum simti aceasta Ceapa, totodata, Cum e din natura foarte veninata, Se-mbraca indata, iute, cu manie, Douasprece haine puse de dimie, Si camasi atatea albe, subtirele, Imbracand binisul rosu peste ele, Pieptena si barba-si alba si batrana, Scuturand-o bine de pamant, tarana. Metoda fundamentala este aglomerarea de sentinte, gramadirea aproape monstruoasa de aforisme pe o idee initiala si printr-o asociatie foarte larga, alinierea lor dupa un program ritmic, totdeauna cu efect burlesc: Aideti sa vorbim degeaba Ca tot n-avem nici o treaba, Fiindca, Gura nu cere chirie, Poate vorbi orice fie. De multe ori insa Vorba, din vorba in vorba Au ajuns si la cociorba. S-atunci vine proverbul: Vorba pe unde a iesit Mai bine sa fi tusit. Arta e clasica, indreptata spre observatia morala, de altfel cu mari indemanari tehnice (rime interioare, armonizare a colorilor tipatoare). O galerie de “caractere” este alcatuita numai dintr-o combinatie obiectiva de proverbe si zicatori, plina de nuante invizibile, de o truculenta geniala. Iata tipul sintetic al indolentului: Cand umbla prin poticele Parca e luat din iele. Umblarea-i e-ncovoiata Ca la pisica plouata. Te uiti la dansul si parca Tot prin strachini goale calca. La o treaba cand se scoala Parca are oua-n poala. Umbla parca treiera la maracini. Pan-a se gati mireasa, Ochii ginerelui iasa. Cand te uiti la el si trece Parca este in chiostece. Pann are mestesugul mascariei fine, al amestecului savuros de mirosuri lingvistice tari. Portretul feciorului de imparat, fiu de tiganca, poate servi ca specimen: Deci crescand baiatul mare, Si-ntai si dupa-ntarcare, Si de cand umbla ca broasca Incepu sa se cunoasca: “Ca este o floricica Nasul care iti basica”; “C-alta e mirosul floarei S-alta este al putoarei”; “Alt miros da floraria S-alt miros da balaria”. Astfel dar si copilasul, Ce-l numea toti coconasul, S-a vazut de varsta mica C-o sa iasa o urzica, Sau o floricea de laur, Desi cheltuiau ei aur. Dandu-l sa invete carte S-a urma stiinti inalte Ii era de surda toate, Nu putea la cale scoate; “Ca prostia din nascare Niciodata leac nu are”; Nu putea nimic sa-nvete Nici din vorba, nici din bete; Dar naravurile rele Era eminent la ele; Miseliile din lume Le stia el toate-anume; El stia sa-njure bine Si cantece de rusine; Invatase si la fluier, Inca si din buza suier, A se tavali-n gunoaie S-a se juca cu noroaie. Autor: Anton Pann

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Categorii

Edituri

Top

Promoţii

Parteneri

SC REALCONS SRL
www.libraronline.ro

Promo

Dezvaluiri
Agenda Medicala 2017

Comenzi telefonice

tel....
Telefonul clientului:
0722.546.544
0757.319.090
Program:
L-V:9.00-17.30

Newsletter

Accesul clienţilor

Promo

Yoga - O calatorie in cautarea sinelui
Metoda de nastere prin yoga

Cărţi noi

Asistenţă online

asistenta Suntem deconectați
Created in 0.1110 sec
loader
Caut in catalog...
loader