Vara de neuitat. Plaja

Vara de neuitat. Plaja - Cesare Pavese …Vara de neuitat are in centru povestea inocentei pierdute a unei orfane, Ginia, o adolescenta de aproape 17 ani care locuieste cu fratele ei, Severino, si lucreaza intr-un atelier de croitorie. Fascinata de Amelia, o tinara de 20 de ani, prostituata care pretinde ca isi cistiga traiul pozind nud pentru pictori, Ginia traieste indoieli, atractia fructului oprit, sentimente contrastante in fata vertijului vietii de adult... Fragmente: ...cand l-a văzut pe Guido ultima oară, în seara de dinaintea plecării, Ginia a priceput dintr-odată că a face dragoste cum ii plăcea lui era un lucru mortal şi a rămas prostită intr-atît, incit Guido a dat să ridice draperia să-i vadă fata, dar Ginia l-a ţinut de mîini şi nu i-a îngăduit. Apoi, cind a venit Rodrigues şi Ginia i-a lăsat pălăvrăgind, a inţeles ce înseamnă să nu fii căsătorit şi să nu-ţi poţi petrece ziua şi noaptea împreună cu cel iubit. A coborît pe scară năucită, de data asta convinsă că nu mai era ea şi că toţi ceilalţi aveau să işi dea seama. „Din cauza asta e interzis să faci dragoste, din cauza asta“, se gindea Ginia. Şi se întreba dacă şi Amelia, şi Roşa trăiseră aşa ceva. Se zări în vitrine umblind ca beată şi, din imaginea aceea tulbure, care trecea ca o umbră, simţea că e o alta. Acum înţelegea de ce toate actriţele aveau ochii neliniştiţi. Dar trebuie că nu de la asta rămîneau însărcinate, pentru că actriţele nu au copii. De îndată ce Severino plecă, Ginia încuie uşa şi se dezbrăcă în faţa oglinzii. Se regăsi aceeaşi şi i se păru cu neputinţă. îşi simţea pielea ca dezlipită de trup şi fiori reci din valul de mai devreme o străbateau incă. Dar nu se schimbase, era palidă şi albă ca intotdeauna. „Dacă Guido ar fi aici să mă vadă, se gîndi ea în grabă, l-aş lăsa să mă privească. I-aş spune că acum sînt cu adevărat femeie.“ Sosi duminica, iar s-o petreacă fără Guido i-era şi greu, şi urît. Amelia veni s-o viziteze şi Ginia fu fericită pentru că acum nu-i mai stirnea frică şi, avindu-l pe Guido la care să se gindească, nu mai simţea nevoia s-o ia în serios. O lăsa să pălăvrăgească, iar în acest timp mintea îi stătea la secretul ei. Amelia, sărmana, era mai singură ca ea. Nici Amelia nu ştia unde să se ducă. Era o după-amiază scurtă şi rece, totul fusese îmbibat de ceaţă, care-ţi tăia pină şi pofta să mergi la stadion, ca să vezi meciul. Amelia-i ceru să-i facă o cafea şi voia să rămînă în casă, să stea de vorbă intinsă pe canapea. Dar Ginia îşi puse pălăria şi zise: — Să mergem. Vreau să ne ducem pe deal. Amelia, în chip ciudat, se supuse: era amărîtă în ziua aceea. Au luat tramvaiul să ajungă mai repede, deşi nu ştiau de ce. Ginia vorbea, umbla, alegea ce străzi să urmeze, de parcă ar fi avut o ţintă. Cînd au început să urce dealul, se porni o ploaie măruntă, iar Amelia se tot văicărea şi nu mai voia s-audă de colină. — Se cerne ceaţa, atîta tot, nu e nimic, ii zise Ginia. Erau de-acum in apropierea pomilor din parc, pe şoseaua goală, unde ţi se părea că te afli in afara lumii şi nu se-auzea dccit clipocitul apei în rigole şi, departe, în urma lor, scrîş-netul vreunui tramvai. Aerul începea să miroasă a umed şi a cîmp deschis şi, mai mult decit răcoarea, se simţea iz de frunze putrezite. Amelia se însufleţea puţin cîte puţin şi tropăiau pe asfalt ţinindu-se la braţ şi rîdeau zicindu-şi că erau pesemne nebune şi că nici măcar îndrăgostiţii nu se duceau pe colină pe-un aşa timp. Din urmă le ajunse un automobil luxos care, după ce le depăşi, începu să încetinească. — De-am avea aşa ceva, spunea Amelia... CUPRINS: Vara de neuitat Plaja

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review