1001 de zile sau Noua Seherezada

1001 de zile sau Noua Seherezada - Ilia Ilf, Evgheni Petrov …volumul 1001 de zile sau Noua Seherezada grupeaza povestiri, scenarii, vodeviluri si foiletoane, in care Ilf si Petrov parodiaza situatii si teme recurente in societatea rusa a anilor ’20-’30, dar si sabloane verbale, lozinci si reclame ale timpului. In Rusia anilor ’20-’30, teama de epurare conduce o serie de personaje la simularea nebuniei; in haosul reformei, o noua Seherezada se arata gata sa fascineze comisia de epurare prin povesti inspirate din teribila realitate a momentului, aminind astfel pronuntarea sentintei. Tematica industriala si competitia acerba pentru construirea socialismului sint surprinse in ipostaza lor de izvor nesecat de inspiratie pentru scriitori, scenaristi si fotografi deopotriva, tocmai din buluceala acestora nascindu-se umorul. „Hiperbola si ironia, proprii autorilor acestui volum, s-au combinat cu grotescul fantastic: actiunea este de cele mai multe ori plasata in lumea urbana imaginara sau reala, cu sumedenia ei de absurditati. Povestile sint de o veselie scinteietoare si de un umor debordant. Gasim in ele si calambururi, si nume parodice, si joc fonetic, si reflectii asupra celor mai neasteptate lucruri, in nota caracteristica autorilor.” (Alexandra Ilf) „1001 de zile sau Noua Seherezada isi invita cititorul intr-o calatorie revigoranta in lumea paradoxurilor, a viselor si a burlescului; desi efectul lecturii este la inceput haotic, ametitor, rezultatul lasa puternica impresie a unui glorios experiment literar.” (Publishers Weekly) Fragment din carte: …in noaptea aceea, Evsei Lvovici dormi şi visă şapte şefi de serviciu administrativ graşi şi şapte şefi de serviciu administrativ slabi. Visul se adeveri. De dimineaţă, când apăru la serviciu, Evsei fu anunţat că şapte zile se luptase comitetul sindical pentru el cu succes, dar în următoarele zile fără succes şi că, timorată de elocinţa lui Dobroglasov, camera de împăciuire rezolvase problema în favoarea administraţiei. – Bine, dar eu n-am lucrat la DMP! strigă Evsei Lvovici uitânduse îndurerat la colegii de secţie. Doar ştie toată lumea! Am să fac plângere în justiţie împotriva tiranului ăstuia! Gândirea de sine stătătoare a contabilului nu găsi nici un sprijin. Evsei Lvovici înţelese că treaba era mult mai serioasă decât îşi închipuise, scoase din pupitrul său linguriţa personală de ceai şi întrebă: – Cine o să fie la Cartea mare? – A fost desemnat Abel Alexandrovici, răspunse Ptaşnikov, a fost şi confirmat deja. – Desigur, zise Ioannopolski. Simţea că nu avea ce pierde în afara propriilor lanţuri. – Nepotism! L-au pus pe fratele lui! Fiii sunt de mult angajaţi! Şi eu? Eu, vezi bine, am rămas cu buzele umflate. Cu o mutră abătută Ioannopolski se îndreptă spre Ptaşnikov. – Mi-am făcut analiza, zise Ioannopolski. Ptaşnikov, spre mirarea contabilului, nu răspunse nimic. – Mi-am făcut deja analiza, repetă cu o voce gâtuită Evsei Lvovici. – Ai un număr suficient de globule roşii, spuse nemulţumit vraciul, dar, ştii, nu e bine ca în timpul serviciului… ………………………….. Autori: Ilia Ilf, Evgheni Petrov

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review