Adam Genisis, Cronicile Girku, volumul 3 - Anton Parks

 

... așa cum am arătat în precedentele două volume din serie, vechile limbaje de pe Pământ au fost codificate în mod subtil cu ajutorul limbii sumeriene sau mai exact grație combinațiilor lexicale pe care le oferă sumero-akkadiana (pe care o numesc uneori limbaj sumero-asiro-babilonian sau gina'abul-sumerian). Veți descoperi că limbajul egiptean are și el posibilități de codificare de-a dreptul stupefiante!

Din 2005, cititorii ne-au contactat ca să ne ceară traduceri sau referințe de dicționare în limbi orientale. Vrem să vă amintim că aceste manuale sunt disponibile în toate librăriile specializate, cum ar fi Muzeul Luvru din Paris, sau pe internet. Editura Geuthner, de exemplu, publică manuale sumeriene și akkadiene foarte bune.

Astfel, fiecare cititor va putea, dacă dorește, să consulte manualele sumeriene, akkadiene și egiptene ca să-mi verifice munca și să realizeze propriile sale traduceri. Am făcut efortul de a plasa corespondențele lexicale (accente și numerotări) pentru sumeriană și akkadiană exact în acest scop. Este o premieră pentru acest gen de lucrare. Felul în care limbajele au fost codificate în trecut a fost în mod clar detaliat în introducerea de la volumul al II-lea al Cronicilor, Secretul Stelelor Întunecate.

În noiembrie 2005, site-ul internet Karmapolis. be mi-a luat un interviu despre conținutul acestui prim volum. După aceea interviul a fost reprodus integral în trei numere succesive ale revistei Nexus France. Evident, am fost întrebat despre originea informațiilor publicate în prima lucrare. În perioada în care s-a tipărit Secretul Stelelor Întunecate, nu știam cum să prezint sursa acestor relatări. Nu era vorba de channeling propriu-zis.

 

Nu mă încânta deloc să explic că totul ajunsese la mine aproape zilnic, timp de vreo 10 ani, prin intermediul unor „jeturi de lumină”. Această situație m-a afectat atât de mult încât chiar și acum îmi este greu să o evoc. În plus, de-a lungul anilor viața mi-a fost dată peste cap din cauza acestor evenimente.

Optasem pentru o tăcere prudentă, cel puțin într-o primă fază, crezând că „cei care știu” vor vedea despre ce este vorba. Cât despre majoritatea celorlalți cititori, care cunosc mai puțin astfel de lucruri, prevăzusem că se vor mulțumi cu aceste informații, asemănătoare cu cele care pot fi găsite într-un eseu despre originea omenirii sau într-un roman, dat fiind că lucrarea este scrisă sub această formă. Când ai informații importante de comunicat, toate procedeele sunt bune.

Modul de a transcrie această serie de evenimente a constituit mult timp o problemă serioasă. În urmă cu câțiva ani, atunci când m-am decis în sfârșit să le scriu, am început să redacteze primul volum sub formă de eseu. După vreo 100 de pagini, mi-am dat seama că nu puteam să plasez toate detaliile pe care le primisem, așa că am renunțat la această idee și am scris partea centrală, adică povestea efectivă, sub formă de roman.

 

Astfel, am putut să păstrez tot specificul acestei povești fără tabuuri și să păstrez acea senzație ciudată de a mă regăsi în corpul personajului principal, ca în epoca receptării acestei saga. În consecință, am păstrat conținutul investigațiilor mele istorico-mitologice și lingvistice pentru notele de subsol și pentru anexele plasate în finalul acestei lucrări, în partea „arhive și decodificări”. Așa se explică de ce în volumele din această serie coexistă două stiluri diferite de scriere.