Adevarata fata a Mariei Magdalena - Meggan Watterson

Cele trei Marii
Iubirea nu respinge nimic şi nu pretinde este cea mai înaltă şi cea mai vastă formă de libertate. Totul există prin iubire
- EVANGHELIA DUPĂ FILIP

Cred că ceea ce face un loc să fie sacru este pur şi simplu faptul că am fost atraşi de el. Lisbeth, artista cu care am colaborat pentru The Divine Feminine Oracle, mi-a spus povestea unei femei, pe nume Emma Crawford, care s-a mutat în orăşelul Manitou din Colorado pentru un tratament de tuberculoză, la începutul secolului XX.

 

In timp ce se afla acolo, Emma a simţit chemarea de-a urca Muntele Roşu, aflat în apropiere. In ciuda avertismentelor medicale, a urcat muntele şi a legat o batistă roşie în vârf. Ulterior, a murit de tuberculoză, dar dorinţa ei puternică de a urca muntele a facut-o pe Emma Crawford legendă locală. Muntele a devenit sacru pur şi simplu pentru că răspunsese chemării lui de a-l urca.

 

Imi amintesc cu ce efort teribil a încercat colega mea de cameră din facultate să-mi explice, fără să folosească mimica facială, cât de ciudat arătam când — mi-a povestit ea — m-am trezit în miez de noapte, m-am ridicat în fond şi am început să strig ceva, în legătură cu o femeie cu pelerină roşie la marginea mării. Oricum, nu eram prietene înainte de declaraţia „mortul de la miezul nopţii“, dar tocmai i se confirmase motivul pentru care mă trezisem brusc.

Habar n-aveam despre ce vorbea şinele meu nocturn.

 

La cursurile din timpul facultăţii, combinam studiile despre teologia feminină cu pasiunea mea pentru religiile lumii. Teza mea de licenţa a fost pe tema zeiţei hinduse Kali, dar, deşi roşul este culoarea eidistinctiva, nu purta pelerină. Drept urmare, am eliminat pelerina din teza mea ca şi cam fusese doar o izbucnire inevitabilă a unuia care are vise lucide şi o dovadă solidă că sunt menită să trăiesc ca un ascet Intr-o cameră de cămin, de o persoană.

La un an după absolvite, mă aflam la malul mării, în sudul Franţei, în Saintes-Maries-de-la-Mer, un mic sat de pescari. Eram intr-un pelerinaj la locuri sacre ale divinului feminin. In Saintes-Ma-ries era o biserică in care se afla o criptă, aparţinând unei sfinte pe nume Sara. Sânta Sara este cunoscută rromilor ca Regina Pribegilor şi este celebrată in cadrul unui festival, în care patru călăreţi poartă, intr-o procesiune, icoana cu chipul ei, de la altarul din criptă până la mate.

 

Există trei legende principale care o au în centrul lor pe sfânta Sara şi care clarifică aspecte legare de identitatea ei. Prima povesteşte ca Sara era o nobilă generoasa şi bună la suflet, care trăia în sudul Franţei, unde dadea de pomana săracilor.

 

A avut o viziune că cele trei sfinte care au fost de faţă la crucificarea lui Hristos vor ajunge pe ţărmurile Franţei. Se spune că în jurul anului 42, când cele trei Marii - Maria Magdalena, Fecioara Mana şi Maria din Salomea - au sosit la Saintes-Maries-de-la-Mer „pe un vas fără pânze'', Sânta Sara a fost prima care le-a întâmpinat cu braţele deschise şi aparent profetice...