Adulții hiperactivi - Gabriel Wahl

Adulții hiperactivi - Gabriel Wahl

Hiperactivitatea, o istorie îndelungată

„Considerarea pasiunilor umane
ca simple fenomene ale economiei animale,
fără nicio idee de moralitate sau de imoralitate.“
— Philippe Pinel, 1809

Există persoane care consideră hiperactivitatea un moft al timpurilor moderne. Ele ignoră — sau se prefac că ignoră — faptul că această tulburare a fost descrisă cu secole în urmă, adesea în termeni foarte asemănători cu cei pe care îi folosim astăzi.

Dacă privim cu atenție, descrierile vechi ale hiperactivității prezintă o precizie remarcabilă.

Primele lucrări medicale în care se menționează ceea ce astăzi numim hiperactivitate sau ADHD au fost scrise de medici născuți în secolul al XVIII-lea. Aceste descrieri inițiale se refereau mai degrabă la adulți decât la copii, în contrast cu prioritățile noastre actuale.

La acea vreme, comportamentul hiperactiv al copiilor era tratat cu mai multă indulgență decât astăzi — probabil pentru că, în acea epocă, constrângerile sociale și educaționale erau diferite, iar energia copiilor era mai ușor tolerată...

CUPRINS:

Introducere. „Un mic blestem“ – 9

1. Hiperactivitatea, o istorie îndelungată – 17
Melchior Adam Weikard, un medic german din Secolul Luminilor – 18
Sir Alexander Crichton, medicul țarului Alexandru I – 19
Sigmund Freud și „uitucii organici“ – 21
◦ Sándor Ferenczi văzut de Freud – 23
Georges Paul‑Boncour și Jean Philippe, doi pionieri ai medicinei școlare – 24
Emil Kraepelin, fondatorul psihiatriei moderne – 26
Jadwiga Abramson, legătura dintre copil și adult – 29
▪ Războiul bumbilor, de Louis Pergaud – 31

2. Copilăria și adolescența adulților hiperactivi – 34
Particularități ale deficitului de atenție în copilărie – 38
◦ Charles, Albert, Marthe… – 49
Evoluția în adolescență – 50
▪ Savantul Cosinus, de Georges Colomb – 53

3. Simptomele și personalitatea adulților hiperactivi – 55
Simptomele care persistă din copilărie: neatenția, impulsivitatea și agitația – 58
Simptomele specifice vârstei adulte – 67
Tulburările asociate – 81
▪ Mozart, văzut de Sophie Haibel – 88

4. Cum se diagnostichează hiperactivitatea – 90
Diagnosticul retrospectiv – 95
Diagnosticul actual – 99
Diagnosticul diferențial – 111
Diagnosticul neuropsihologic – 115
▪ Euphorion (Faust II), Goethe – 122

5. Riscurile hiperactivității – 124
Dificultățile relaționale – 125
Riscurile familiale și afective – 131
Dificultățile profesionale – 134
Personalitatea antisocială – 137
Predispoziția la accidente – 140
Dependența de alcool – 146
Tabagismul – 148
Alte toxicomanii – 149
▪ Distratul, de Teofrast – 151

6. Etiologia hiperactivității – 154
Neurobiologia – 155
Cercetările genetice – 158
Dificultățile psihosociale – 161
Rolul neurotransmițătorilor – 164
Teoriile neuropsihologice – 165
Psihanaliza – 171
▪ Ménalque, al lui La Bruyère – 176

7. Medicamentele psihotrope – 178
Metilfenidatul – 178
Alte medicamente – 193
▪ Distratul, de Regnard – 196

8. Psihoterapii și alte terapii – 199
Psihoeducația – 200
Terapiile cognitiv-comportamentale – 203
Neurofeedbackul – 205
Meditația – 207
Antrenamentul cognitiv – 209
Psihanaliza – 211
▪ Cum instalează tatăl familiei un tablou, Trei într-o barcă, Jerome K. Jerome – 212

Concluzie – 215
Mulțumiri – 220
Bibliografie

REVIEW-URI