Afacerea vietii tale. O nuvela - Fredrik Backman

 

SALUT, sunt eu, tata! In curând te vei trezi, e dimineață. E ajunul Crăciunului în Helsingborg și am omorât un om. Știu, nu așa se încep poveștile. Dar da, am luat viața cuiva. Are vreo importanță dacă știi a cui?

Probabil că nu. Cei mai multi dintre noi vor să creadă că orice inimă care nu mai bate este la fel de iubită. Dacă ne-ar întreba cineva: „Au toate viețile aceeași valoare?“, majoritatea am răspunde cu convingere: „Da!“ Până când acel cineva ar arăta spre o persoană la care ținem și ne-ar întreba: „Dar viața asta?“

Așadar, are vreo importanță a cui viață? Are importanță dacă am ucis un om bun? Un om iubit? O viată valoroasă?

Dar dacă ar fi vorba despre viața unui copil?

 

AVEA cinci ani. Am cunoscut-o acum o săptămână. Am văzut un scăunel roșu în sala cu televizorul, al ei era. Când a venit la spital, scăunelul nu era roșu, dar ea si-a dat seama că voia să fie.

 

A fost nevoie de douăzeci si două de cutii cu creioane, dar ce conta, își permitea, toată lumea îi dădea creioane tot timpul. De parcă ar fi putut să alunge boala desenând, colorând seringile și medicamentele.

 

Știa că nu se poate, era o copilă isteață, dar se prefăcea de dragul lor. Așa că ziua desena pe hârtie ca să-i bucure pe cei mari, iar noaptea colora scaunul care voia neapărat să fie roșu.

Avea un animal de pluș, un iepure. Ii zicea Rasu. Pe când învăța să vorbească, oamenii mari credeau că-i zice asa fiindcă nu

putea să spună „iepurașu’“. Dar ea îi zicea Rașu fiindcă așa îl chema, Rașu. N-ar trebui să fie chiar așa de greu de înțeles, la urma