Amintiri si icoane din trecut

Preț: 27^,50 RON

Disponibilitate: în stoc

adaugă în coș

Autor: Olga Gigurtu

Editura: Corint

Anul publicării: 2016

Pagini: 224

Format: 13x20

Categoria: Literatura romana

DESCRIERE

Amintiri si icoane din trecut - Olga Gigurtu

... străbunica mea, Olga Gigurtu, Amama, cum îi spuneam eu, locuia la fiica ei, Valérie Chiru, bunica mea, în casa din Calea Dorobanţilor 21 (dărâmată în 1968, pentru a lăsa loc noii aripi a A. S. E.-ului). Am cunoscut-o puţin, aveam 4 ani când a plecat în lumea celor drepţi.

Dar ştiu că era mândră de mica strănepoată şi mă punea să dansez în faţa invitaţilor ei. Avea jour fixe de două ori pe săptămână.

Fragmente

... chiar în timpul normal al unei vieţi mulţumite, liniştite, nu ştiu de ce dorim atâta să vedem timpul trecând. Şi cu toate astea, e singurul lucru pe care nu-l mai putem regăsi! Şi apoi, în fuga lui, el ne ia continuu ceva, când n-ar fi decât tinereţea cu cortegiul ei de iluzii, de speranţe, de visuri plăcute!

Cu toate asta, zic, mai cu seamă în tinereţe, nu facem decât să dorim să treacă timpul cât mai repede! să treacă ziua de azi, să vină cea de mâine, vara să vină, iama cu petrecerile ei, baluri, întruniri, sănii, patinaj; să sosească primăvara cu farmecul ei, care deşteaptă în pieptul nostru un avânt totdeauna nou!

Vara să plecăm spre tărâmuri necunoscute, spre orizonturi noi! Toamna să ne legene cu poezia apusurilor ei, să ne încânte privirea cu coloritul bogat al frunzişului ei auriu, ruginiu, cu atmosfera ei, în care pluteşte o adiere de poetică melancolie, ce deşteaptă regrete nedesluşite şi pare că un dor târzielnic de acţiune, de viaţă, pe care ai lăsat-o să alunece aşa pe nesimţite!

Câteodată se deşteaptă în mintea mea mici dureri, mici lucruri din timpul copilăriei; altădată, retrăiesc scene întregi din viaţa-mi trecută.

Spre pildă: plecarea armatei spre Dunăre, la 77; atunci plecară de aci toate trupele deodată, înfrăţirea era mai măreaţă, deşi numărul celor ce plecau era mult mai restrâns; tot oraşul ţinu să-i petreacă până la fântâna cu ţap unde se ridică azi falnicul monument al „Independenţei”.

Generalul Lupu, cu statul său major în capul oştilor, ţinu o cuvântare patriotică după care urmară urale nesfârşite, muzica intonă marşul şi trupele porniră spre Dunărea, pe care o trecuseră de atâtea ori valoroşii noştri străbuni pentru apărarea ţării şi a creştinismului, fugărind vrăjmaşul; mergeau la rândul lor să ajute pe aceia ce zăceau încă sub jugul semilunii şi să câştige pentru ţara noastră completa neatârnare.

Eram în trăsură cu Ţăţica, cum îi ziceam noi soţiei generalului — bărbatul meu se întorsese în fuga calului, mă mai sărută o dată şi dispăru în mulţime, să-şi reia locul în siuta comandantului! Eram măritată numai de câteva luni!

Când văd portretul lui nenea Nicu, reprodus de tipografia Samitca (Nicolae Bălcescu), unchiul nostru, pe care regret atâta că nu l-am cunoscut, căci a murit înaintea căsătoriei tatei, al cărui frate mai mare era, mi se umple inima de întristare!...

CUPRINS:

A fost odată... (Prefaţă)

Către cititori

Matilda

Gireanu

O dup ă-amiază intimă, într-un salon din str. Dionisie, în Bucureşti

Cordelia

Fericire scurtă

Amintiri

O seară memorabilă în 1870

Clipe de hoinărie prin trecut, din fundul unui jilţ comod

Amintire de la ţară pe când aveam moşie!

Tanti Sevastie

MamaBălaşa

Mama Zinca Viişoreanu

Ţaţa Luţa sau Clubul Bobolin

Mama Anica Engel

Tanti Anica

Anica lui Ion Băssaru

O mare boieroaică

Ţaţa Anica Borăneasca