Amurgul Evului Mediu - Johan Huizinga

 

... când lumea era cu cinci veacuri mai tânără, toate întâmplările vieţii aveau forme exterioare mult mai precis conturate decât acum. Intre suferinţă şi bucurie, între nenorocire şi fericire, distanţa părea mai mare decât ne pare nouă; tot ceea ce se petrecea în viaţa omului era nemijlocit si absolut, asa cum bucuria si suferinţa mai sunt şi azi în mintea copiilor.

 

Orice eveniment din viaţă, orice fapt, era înconjurat de forme definite şi expresive, era înălţat până la nivelul unui stil de viaţă rigid, neclintit. Lucrurile mari, naşterea, căsătoria, moartea, se aflau plasate, prin Sfintele Taine, în plină strălucire a misterului divin. Dar chiar şi întâmplările mai mărunte: o acţiune, o călătorie, o vizită erau însoţite de o mie de binecuvântări, ceremonii, descântece, datini.

împotriva nenorocirilor şi mizeriei exista mai puţină alinare decât acum, de aceea erau mai de temut şi mai chinuitoare. Boala contrasta mai puternic cu sănătatea; frigul aspru şi întunericul înfricoşător al iernii erau un rău real.