Anatomia fotbalului - Donald Kirkendall

 

Spre deosebire de sporturile individuale, cum ar fi golful, dansul, înotul, ciclismul şi atletismul, în care sportivul însuşi este cel care îşi stabileşte în mare măsură performanţele, fotbalul este un sport de echipă. Sportul de echipă adaugă dimensiunile adversarilor direcţi, colegilor de echipă, mingea şi regulile referitoare la faulturi şi conduită care se aplică în timpul unui mediu în permanentă schimbare alcătuit din tactici ofensive şi defensive puse în practică de indivizi, grupuri mici şi grupuri mari. Un sport de echipă ca fotbalul necesită un nivel de complexitate, intensitate şi pregătire fizică şi mentală care depăşeşte ceea ce se întâlneşte în multe sporturi individuale.

Pregătirea pentru competiţie într-un sport de echipă implică dobândirea deprinderilor, dezvoltarea tactică, pregătirea mentală şi antrenamentul fizic. Fotbaliştii trebuie să se pregătească pentru aproape toate aspectele condiţiei fizice. Ca urmare, un fotbalist bine antrenat excelează de regulă în toate formele fitnessului şi nu iese în evidenţă în mod special printr-o calitate anume (o excepţie notabilă este agilitatea). Un sprinter trebuie să aibă viteză. Un maratonist trebuie să aibă anduranţă. Un halterofil trebuie să aibă forţă. Spre deosebire de aceste sporturi, fotbalul nu impune unui jucător să exceleze în vreunul dintre aspectele condiţiei fizice pentru a avea succes. Asta explică în parte atractivitatea fotbalului — oricine îl poate practica.

Acest capitol se concentrează pe cerinţele fizice ale fotbalului, dar în orice discuţie referitoare la activitatea fizică necesară este inerentă includerea unor noţiuni elementare de tactică. Există o legătură intimă între tactică şi fitness. Ca să cunoşti jucătorii, trebuie să cunoşti jocul. Este performanţa tactică a unei echipe rezultatul nivelurilor de condiţie fizică ale jucătorilor? Sau un nivel superior de fitness permite echipei să practice o viziune mai cuprinzătoare a jocului? Aceasta este versiunea adaptată la fotbal a vechii întrebări legate de ou şi găină.

 

La nivelul său cel mai de bază, fotbalul pare să fie un joc al mişcării neîncetate, în varianta pentru adulţi, jocul constă în două reprize de câte 45 de minute, cu posibilitatea de prelungire de până la 30 minute, dacă scorul rămâne egal după încheierea celei de-a doua reprize. (în ligile pentru juniori sau copii, durata fiecărei reprize este mai mică.)

 

Regulamentul nu permite oprirea cronometrului, dar în ligile locale se pot permite astfel de întreruperi. Deşi ceasul cronometrează încontinuu, mingea nu se află în joc pe toată durata celor 90 de minute. In general, mingea se află în joc doar 65 până la 70 de minute. Toate acele secunde în care mingea este în afara jocului după un şut la poartă sau un gol, când iese în aut, înainte de executarea unui corner, în timpul unei accidentări, când un jucător este avertizat sau eliminat de un arbitru şi aşa mai departe — se adună.

 

Dacă arbitrul consideră că aceste circumstanţe scurtează jocul, la finalul fiecărei reprize se pot adăuga minute de prelungire, denumite timp de oprire. Unul dintre aspectele care dau farmecul jocului este că singura persoană care ştie timpul real de joc este arbitrul. Notă: Unele ligi, cum ar fi National Collegiate Athletic Association (NCAA) şi multe ligi de liceu, controlează timpul meciului de pe tuşă.

Dat fiind că jocul nu este continuu, nici jucătorii nu aleargă în permanenţă, în general, jocul poate fi descris ca fiind compus din perioade mai lungi cu activitate de intensitate scăzută întrerupte de perioade mai scurte de activitate de mare intensitate, maximală şi explozivă. Mai exact, oamenii care studiază mişcarea în fotbal descriu câteva acţiuni distincte: statul pe loc, mersul la pas, jogging, viteză medie (de croazieră) şi sprint.

 

Viteza de croazieră este definită ca o alergare cu scop şi nivel de efort clare, care este mai rapidă decât joggin-gul, dar mai lentă decât un sprint. Vitezele superioare joggingului sunt uneori şi mai exact definite ca alergare de mare intensitate şi alergare de foarte mare intensitate, care sunt combinate în plus cu sărituri, alergări laterale, alergări în...