Artistul, informatorul si Securitatea - Iulia Popovici

Artistul, informatorul si Securitatea - Iulia Popovici 

Fragmente:

... in cazul lui Andrei Finți, dosarul lui de urmărire informativă arată că sursa „Condorul” a dat șapte note care-l privesc (pe 24 noiembrie 1981, 2 februarie 1982, 23 februarie 1982, 29 aprilie 1982, 11 august 1983, 16 aprilie 1984 și 20 octombrie 1984). Când l-am întrebat despre ele, Eugen Cristea își mai amintea doar una:

„Un singur material a fost într-un grup când am fost la 2 Mai cu niște prieteni. A fost într-un grup și, mă rog, fiind colegi și chiar prieteni, el s-a băgat în «Meditația transcendentală».”

„Materialul informativ” în cauză este cel din august 1983 – când Cristea și Finți au ajuns pe litoral în turneu cu spectacolul Gimnastică sentimentală și au împărțit camera 218 de la Hotelul Cozia din Jupiter, ulterior reîntâlnindu-se la 2 Mai –, iar el necesită puțină contextualizare.

Din dosarul de urmărire reiese că deschiderea dosarului de urmărire a fost provocată de o improvizație a lui Finți la reprezentația cu A treia țeapă, de Marin Sorescu (unde „Fabritius” juca rolul Leprosul), din 14 noiembrie 1981, când, conform notei date de „Condorul” zece zile mai târziu, actorul avea de dat replica „Dă-ne pace, Măria-ta” și atât. Acesta a spus replica respectivă și a mai adăugat, de la sine putere, și cuvintele „Nu războiului!”, lucru care a provocat o reacție în rândul publicului, care a aplaudat...

„Menționez că toți cei din scenă au remarcat replica adăugată și toți interpreții s-au întors ușor cu spatele către public, pentru a preveni o eventuală reacție de ilaritate în scenă (Amza Pellea a zâmbit). Fac precizarea că scena este tragică prin scriitură și interpretare și nu-și avea rostul o asemenea intervenție.”

Primul care sesizase Securitatea, pe 19 noiembrie, cu acest „accident” fusese sursa „Tudor”, ofițerii verificând apoi faptele prin „Remus” și „Condorul”...

REVIEW-URI