Aspidistra să trăiască! - George Orwell

Aspidistra să trăiască! - George Orwell

... Gordon se apropie de salonul cel mare al barului. Vitrina are geamul înghețat, dar şi aburit de la căldura dinăuntru. Totuşi sînt colțuri prin care se vede cîte ceva.

Trage cu ochiul - da, uite-l pe Flaxman. Barul cel mare e plin. La fel ca toate încăperile privite de afară, pare plăcut la modul inefabil. Focul care duduie în șemineu parcă dansează, reflectat în scuipătorile de alamă.

Lui Gordon i se pare că mirosul de bere se simte chiar şi prin geam. Flaxman stă proțăpit la bar, împreună cu doi amici cu mutre prelungi, ca de peşte, care parc-ar fi nişte vînzători de ponturi în materie de asigurări, doar ceva mai răsăriți.

Cu un cot rezemat de tejghea, cu un picior pus pe stinghia metalică de jos și ținînd cu mîna cealaltă un pahar de bere a cărei spumă a dat pe dinafară, o vrăjeşte pe fata de la bar, blondă şi simpatică.

Ea stă cocoțată în picioare pe un scaun, în spatele barului, şi aranjează sticlele de bere, aruncîndu-i peste umăr lui Flaxman replici care să-l ațîțe. Nu se-aude ce-şi spun, dar se poate bănui. Flaxman îi servește cine știe ce glumă bună de ţinut minte.

Cei doi cu mutre de peşte izbucnesc într-un hohot de rîs obscen. Iar blonda cea simpatică, hlizindu-se de sus în jos către el, pe jumătate şocată, pe jumătate încîntată, îl delectează cu cîteva mişcări din fundulețul ei rotund.

Pe Gordon îl seacă la suflet. Să fie și el acolo, atît, să fie și el acolo! La căldură și lumină, printre oameni cu care să stea de vorbă, cu o bere şi nişte ţigări în față și cu o fată pe care s-o curteze!

La urma urmei, de ce să nu intre?! Poate să-mprumute un şiling de la Flaxman. Mai mult ca sigur că Flaxman l-ar împrumuta. Şi-l imaginează pe Flaxman consim- țind în felul lui lipsit de griji: „Ia uite, ia, băi amice! Care-i viața ta?! Ce-i ăla?! Un şiling?! Sigur că da...

REVIEW-URI