Autobiografii ale teologilor romani ortodocsi in dosarele securitatii - Florin Dutu

Autobiografii ale teologilor romani ortodocsi in dosarele securitatii - Florin Dutu

„Am urmat școala primară în sat, unde învățătorii erau de nivel mediu. Totuși, în ultimele clase, a sosit un învățător excepțional, C. Spâneșteanu, care avea un adevărat talent didactic. Datorită lui, am ieșit în evidență printre colegi și, împreună cu tatăl meu, care dorea intens să mă transforme într-un „mare cărturar”, am fost trimis la București la o școală cu burse de stat, chiar dacă familia era extrem de săracă. În 1916, am obținut diploma în Teologie, susținând un discurs apreciat de președintele comisiei de examinare, care îmi prezicea un viitor strălucit” (Acad. Nichifor CRAINIC).

„După ce am terminat liceul și am trecut bacalaureatul la prima încercare, eram atras de științele aplicate. Totuși, dacă aș fi avut resurse financiare sau garante, aș fi intrat în aviația de la Cotroceni, dar sărăcia m-a împiedicat. Astfel, pasiunea pentru gândirea contemplativă și speculativă a prevalat, iar în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu. În timpul studiilor, am vândut casa părintească pentru a-mi putea continua educația” (Pr. Arsenie BOCA).

„Părinții noștri și-au câștigat traiul prin creșterea animalelor (oi, porci, bovine), munca pământului și nu prin salarii sau veniturile preoției, care erau neînsemnate. Atât părinții, cât și noi copiii, am muncit alături de ceilalți țărani în gospodăria de munte: îngrijirea animalelor, ciobănie, coasă și seceră, precum și transportul lemnelor etc. În Roma, sub dictatura fascistă și fiind singur ortodox printre catolici, la Universitatea iezuiților, nu am avut curajul să exprim impresiile în presă, deoarece supravegherea străinilor era extrem de strictă. Am cunoscut și am fost interesat de modul în care Vaticanul vâna refugiații ruși albi și îi organiza pentru o misiune catolică în Rusia – pentru care a creat în 1929 Institutul „Russicum”. Am format prietenii cu preoți francezi, italieni, austrieci, argentinieni etc., unii dintre ei menținând corespondența până în 1943. Printre aceștia se numără Leon Dripuit, francez, și Emil Herman, care este acum la Roma. Prin aceștia, cardinalul Pacelli (acum Papa Pius XII), atunci secretar de stat la Vatican, a încercat să mă atragă la catolicism. Pius XI (Achille Ratti, decedat) mi-a făcut și el aluzii directe într-o audiență colectivă, la care erau prezenți Francisc Pall – acum profesor de istorie la Universitatea din Cluj, Petru Iroae, aflat în Italia, și un profesor de la Iași, al cărui nume îmi scapă, Diaconescu, despre care am aflat că este profesor universitar din Iași. Cardinalul Pacelli mi-a făcut aceleași aluzii și oferte de studii și burse într-o audiență solicitată de el și impusă ca o condiție pentru a-mi permite să cercetez în arhivele Vaticanului – dar, desigur, încercările lor nu au avut succes. În 1943, când Hitler solicita un număr mare de evrei de la Antonescu, iar niște rabini, prin intermediul croitorului Ferenczi (evreu) din Sibiu, au apelat la [Mitropolitul] Bălan, l-am însoțit la București, ajutându-l să contacteze șeful rabinului Alex. Șafran în casa generalului Văitoianu – după care acesta a intervenit la Antonescu și i-a salvat” (Pr. Liviu STAN, profesor de Drept Bisericesc).

„În toamna anului 1940, când Antonescu și legionarii au preluat puterea, am fost propus, fără să știu, pentru funcția de prefect la Sibiu. Când am aflat despre această propunere, am protestat vehement și am refuzat să accept. Motivele mele: nu eram legionar, nu eram om al lui Antonescu și nu doream să mă implic activ în acea politică. Mitropolitul N. Bălan, prof. Liviu Stan și consilierul Alex Popa știau despre acest refuz. La câteva săptămâni după refuz, Mitropolitul Nicolae Bălan m-a chemat și mi-a comunicat că am fost numit conducător al legionarilor din județul Sibiu pentru educația lor religioasă și morală. Educația politică și instruirea paramilitară vor fi gestionate de prefectul județului, Dr. Ioan Flesariu și Dr. Nistor Chioreanu. Mitropolitul Nicolae Bălan, în numele I. P. S., mi-a explicat că numirea nu a fost motivată de factori politici legionari, ci de interese superioare bisericești și culturale. În noile condiții de viață, Biserica trebuie să colaboreze cu Statul, iar venirea Universității din Cluj la Sibiu presupune prezența unei persoane cu pregătire superioară, un profesor din învățământul superior, care să lege Biserica, Universitatea și Mișcarea Legionară” (Pr. Spiridon CNDEA, profesor de Liturgică).

„Au urmat anii studenției, începând cu 1934, petrecuți în continuare la internat – trei ani la internatul teologic de pe strada Radu-Vodă 24 bis – apoi în căminul pentru asistență universitară; încercând fără succes să obțin un post de chelner la restaurantul „Casa Femeii”, unde serviau doar studenții – nu am reușit deoarece nu eram orfan; vânzând cărți de la „Biblioteca pentru toți”, „Minerva” etc., pe străzile Bucureștiului; purtând haine sărace, cu un palton împrumutat și cu puțini bani – destinați doar cursurilor și taxelor – și participând intens la majoritatea formațiilor corale din București” (Pr. Constantin GRIGORESCU de la Biserica Boteanu din București).

REVIEW-URI