Bancile centrale, criza si postcriza
Preț: 50,00 RON
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: Daniel Daianu
Editura: Polirom
Anul publicării: 2018
Pagini: 400
Format: 16x23
Categoria: Economie politica
DESCRIERE
Băncile centrale, criza și postcriza. România și Uniunea Europeană încotro? - Daniel Daianu
... cartea Băncile centrale, criza şi postcriza. România şi Uniunea Europeană încotro? ilustrează viziunea academicianului Daniel Dăianu asupra crizei financiare şi demersurile la nivel european, precum şi naţional în perioada post-criză.
Profesorul Dăianu examinează rolul băncilor centrale în gestionarea crizei, nevoia reformării funcţionării zonei euro, erodarea multilateralismului în relaţiile internaţionale paralel cu ascensiunea iliberalismului şi, nu în cele din urmă, trăsături ale politicii macro-economice în România...
Din carte:
De ce au eşuat elitele în gestionarea crizelor?
I-am ascultat recent pe Robert Kaplan, Dominique de Villepin şi Thierry de Montbrial la Bucureşti, făcând referiri la criza financiară şi economică.
Sylvie Kauffmann, Martin Wolf, Dominique Moîsi, Gideon Rachman şi mulţi alţii deplâng în media europeană eşecul elitelor în gestionarea crizelor. Experţi ai FMI pun în discuţie relaţia dintre financializare, liberalizare neîngrădită şi distribuţia veniturilor.
Este o analiză ce merge la rădăcinile complicatei situaţii economice şi sociale; ea poate ajuta la explicarea ascensiunii extremismului politic pe fondul unor politici publice neinspirate din ultimele decenii. îmi permit să revin asupra unui text din 2011, „Când finanţa subminează piaţa şi corodează democraţia” (laitmotiv al volumului meu cu acelaşi titlu apărut la Editura Polirom), ce urmează articolului meu de pe ziare. com „De unde vine furia”.
In 22 mai 2008, am cosemnat în Le Monde textul „Pieţele financiare nu trebuie să ne guverneze”, care avertiza privind iminenţa unei crize financiare ce va slăbi considerabil lumea occidentală.
La vremea publicării scrisorii, la vârful Comisiei şi BCE se vorbea despre „robusteţea” economiei europene remarcându-se că, probabil, criza nu va traversa oceanul.
Riscurile sistemice au obligat guvernele la o intervenţie publică de salvare a unor giganţi bancari. înăsprirea unor cerinţe de capital propriu şi lichiditate, precum şi o supraveghere mai riguroasă nu pot face faţă operaţiunilor riscante (de trading) ale acestor grupuri.
Grav este că se perverteşte logica de funcţionare a economiei de piaţă. Fiindcă este nefiresc ca pierderi ale industriei financiare să fie socializate în mod recurent, în timp ce veniturile lucrătorilor şi investitorilor din această industrie sunt protejate.
Mă întreb de ce nu se recurge la o legislaţie antitrust, aşa cum s-a întâmplat cu alte industrii. Nu cred că „izolarea” (ring-fencing) operaţiunilor tradiţionale de banking de cele de trading, cum a fost propusă recent de o comisie specială în Marea Britanie, este îndeajuns.
Criza financiară accentuează un fenomen îngrijorător în ţările europene şi în SUA: îngustarea clasei mijlocii. Acest fenomen poate fi pus în corespondenţă cu mersul tehnologiilor, creşterea economică explozivă a Asiei (ce a tăiat din market shares deţinute de economiile vestice), cu politicile publice şi, nu în ultimul rând, cu o financializare a multor economii (în detrimentul altor activităţi).
Financializarea a adus cu sine o redistribuire a venitului net în lumea corporatistă (o triplare, de pildă, a ponderii finanţei în totalul profiturilor în SUA din ultimele decenii) şi în relaţia dintre salariaţi şi acţionari (capital). Teza capitalismului popular nu poate oculta creşterea inegalităţii veniturilor.
Când plăcinta socială (PIB-ul) creşte, ai zice că nu sunt probleme. Dar, când plăcinta este aceeaşi sau chiar scade, o împărţire tot mai inegală devine periculoasă. „Şansele egale”, care sunt o trăsătură fundamentală a civilizării capitalismului, depind de distribuţia veniturilor în societate.
Dominanţa exercitată de industria financiară şi erodarea clasei mijlocii sunt de rău augur pentru democraţie, pentru funcţionarea sistemului de controale reciproce instituţio-nalizate (checks and balances), pentru asigurarea cimentului social şi a capitalului social de care democraţia are nevoie. Când grupuri de interese devin prea puternice, ele pot captura politica publică.
Aşa s-a întâmplat cu valul de dereglementări, dincolo de influenţa unei cosmologii a pieţelor perfecte, care a neglijat riscurile sistemice şi a simplificat până la deformare înţelegerea realităţii. Când societatea se polarizează, se creează premise pentru fragmentare socială, pentru deteriorarea spaţiului public (ca perimetru de dialog şi ajungere la compromisuri), pentru articulări politice extremiste.
Asemenea reacţii sunt prezente în multe ţări din UE şi chiar în SUA. Polarizarea politică stridentă, intoleranţa, creşterea xenofobiei şi şovinismului sunt şi ele rău prevestitoare.
Când evenimente rare, „lebede negre”, pun la grea încercare capacitatea guvernelor de a gestiona treburile publice, sentimentul de echitate (fairness) în împărţirea poverii devine esenţial în prezervarea cimentului social.
Criza este însoţită de piste false în dezbaterea publică. A susţine că actuala criză financiară este cauzată în principal de rolul excesiv al statului în economie este, în opinia mea, o teză falsă. Criza financiară are la origine, în esenţă, un sistem financiar care a luat-o razna în ultimele decenii.
Sistemul financiar a dezvoltat un raison d'etre al său, tot mai în dezacord cu nevoile economiei reale - grav fiind că politicile publice, în ţări proeminente în economia lumii, au fost „capturate” de finanţă în folosul ei...
DIN CUPRINS:
Prefaţă
Introducere
Introducere
Partea I
Băncile centrale: politici convenţionale şi politici nonstandard
Riscurile sistemice cer „împrumutător de ultimă instanţă”
Pentru cine şi ce lucrează băncile?
De ce bănci este nevoie
Un nou val de criză în lume în 2016?
Băncile foarte mari sunt în sine un risc sistemic
Cine creează bani şi ce se face cu ei
Ce li se cere băncilor centrale
O lume cu dobânzi ultramici; dobânzi negative?
Ce duce dobânzile reale în jos - revizitarea argumentului
Chiar dispare inflaţia?
Despre inflaţia mică şi un paradox al lichidităţii - când cantitatea de bani emişi de bănci centrale
creşte, dar sincopele de lichiditate {sudden stops) nu sunt mai puţin ameninţătoare
Cine judecă conduita (optimul) politicii monetare?
Constrângeri bugetare „slabe”, ieri şi azi
Dacă băncile vor câştiga, tot ar pierde
O autoritate pentru conduita industriei financiare
Zece ani de la debutul crizei: ce s-a învăţat?
Băncile centrale şi cryptomonedele
Cine judecă conduita (optimul) politicii monetare?
Constrângeri bugetare „slabe”, ieri şi azi
Dacă băncile vor câştiga, tot ar pierde
O autoritate pentru conduita industriei financiare
Zece ani de la debutul crizei: ce s-a învăţat?
Băncile centrale şi cryptomonedele
Partea a II-a
Uniunea Europeană şi ordinea mondială: integrare vs fragmentare
Europa în derivă
Un program realist cu privire la Grecia nu poate eluda o alta restructurare a datoriei publice
în chestiunea (criza) greacă „nu există îngeri”
Pentru cine lucrează Comisia?
...
Categorii
-Edituri
-Comandă specială
-Top
-Promoţii
-- 55,20 RONPRP: 60,00 RON
- 54,87 RONPRP: 59,00 RON
- 54,28 RONPRP: 59,00 RON
Promo
-Accesul clienţilor
-Promo
-Cărţi noi
-- 55,00 RON
- 35,00 RON
- 54,28 RONPRP: 59,00 RON
REVIEW-URI