Berezina. Pe urmele lui Napoleon într-o motocicletă cu ataș - Sylvain Tesson

Preț: 30^,00 RON

Disponibilitate: în stoc

cumpără produsul

Autor: Sylvain Tesson

ISBN: 978-973-46-8034-4

Editura: Polirom

Anul publicării: 2020

Pagini: 200

Format: 13X20

Categoria: Literatura universala

DESCRIERE

Berezina. Pe urmele lui Napoleon într-o motocicletă cu ataș - Sylvain Tesson

... foamea începuse să-i chinuiască din primele săptămâni ale retragerii. Caii, hrăniţi cu paiele luate din acoperişurile izbelor, îşi pierdeau puterea, se încovoiau sub greutatea încărcăturilor şi apoi cădeau. Fără să mai aştepte să moară, soldaţii se aruncau asupra lor şi îi făceau bucăţi. Erau jefuiţi camarazii în agonie pe care epuizarea îi făcuse să se poticnească. Se debarasau de răniţii aburcaţi în şa făcând caii să pornească la trap. De ce n-ar fi jupuit caii de vii?

I-am povestit lui Gras ce citisem în ajun în Memoriile lui Bourgogne. Goisque nu asculta, încerca să încadreze cu obiectivul aparatului său japonez clădirea hotelului şi vederea spre Nipru. Presaţi de cazaci, neavând timp nici măcar să-şi frigă carnea, soldaţii mergeau cu capul în oalele cu sânge fiert. Se băteau pentru câţiva cartofi. Bărbile, şubele erau mânjite cu roşu. Frigul îngheţa carcasele animalelor.

Şi atunci trebuiau să râcâie cu sabia carnea întărită. „Cei care n-aveau nici cuţit, nici sabie, nici topor şi aveau mâinile îngheţate nu puteau să mănânce. (...) Am văzut soldaţi în genunchi lângă stârvuri muşcând din carnea aceea ca nişte lupi înfometaţi”, îşi aminteşte căpitanul Francois. Bourgogne însuşi a supravieţuit câteva zile sugând „sânge îngheţat”. După spusele lui, statul-major a confirmat oficial ideea că doar carnea de cal putea să salveze armata: „Ni se cerea întotdeauna să mergem pe cât posibil în spatele cavaleriei (...) ca să ne putem hrăni cu caii pe care îi lăsa la plecare”.

Astfel se împlinea prezicerea lui Kutuzov Broscoiul, făcută pe câmpul de luptă de la Borodino: „Voi face în aşa fel încât francezii să ajungă să înfulece carne de cal”.

In coloana care fugea, cei mai curajoşi se făceau hoţi de alimente. Plecau în căutarea hranei, depărtându-se de drum. Dar riscau să cadă în mâinile partizanilor şi să aibă o soartă mai crudă decât chinurile foamei. Când nu s-a mai găsit carne de cal, soldaţii s-au mâncat unii pe alţii. Mărturiile de canibalism, ba chiar şi de autofagie umplu arhivele, dar îi jenează pe autorii lor, care eludează tabuul.

Bourgogne a refuzat într-o zi să însoţească un subofiţer portughez la spectacolul devorării între ei a unor prizonieri ruşi. Şi acea armată formată din semi-schelete, cu gura mânjită de sânge, jefuindu-şi camarazii căzuţi în luptă, ridicându-şi propriile zdrenţe ca să-şi roadă cioturile membrelor, înspăimântaţi să nu sfârşească mâncaţi de fraţii lor, „era aceeaşi care, cu şase luni înainte, făcea să tremure Europa”, scrie căpitanul Francois...

CUPRINS:

Iulie, insula Baffin. Cu şase luni înainte de plecare
Cu câteva zile înainte de plecare. Moscova, noiembrie
Ziua întâi. De la Moscova la Borodino
Ziua a doua. De la Borodino la Veazma
Ziua a treia. De la Veazma la Smolensk
Ziua a patra. De la Smolensk la Borisov
Ziua a cincea. De la Borisov la Vilnius
Ziua a şasea. De la Vilnius la Augustow
Ziua a şaptea. De la Augustow la Varşovia
Ziua a opta. De la Varşovia la Pniewy
Ziua a noua. De la Pniewy la Berlin
Ziua a zecea. De la Berlin la Naumburg
Ziua a unsprezecea. De la Naumburg la Bad Kreuznach
Ziua a douăsprezecea. De la Bad Kreuznach la Reims
Ultima zi. De la Reims la Hotel des Invalides (Paris)