Berlin. Un dusman in oras - Bea Setton

Preț: 55,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Autor:
ISBN: 9786306506965
Editura:
Anul publicării: 2023
Pagini: 288
Format: 13x20

DESCRIERE

Berlin. Un dusman in oras - Bea Setton

 
Un nou început

Am ajuns la Berlin la începutul lunii februarie, înainte ca ruşinea și vinovăţia care clocoteau undeva, jos, în sto- macul meu să devină simptomatice.
 
Aceste sentimente erau disproporţionate, în raport cu evenimentele care le generaseră: mărturisirea făcută la beție, fără să fiu recompensată, unui bărbat după care tânjeam de un an de zile; o ceartă cu o colegă de apartament, în legătură cu o pisicuţă negăsită; o demisie inexplicabilă, urmată de refuzul de a citi măcar e-mailurile dureroase ale şefului meu.
 
Nimic care să se profileze în retrospectiva vieții mele, nimic de care să-mi amintesc prea mult timp doar genul de neglijenţă şi comportament de rutină care pătează încet totul.

Îmi ruinam viața un pic în fiecare zi şi deşi văd acum că aceste lucruri erau răscumpărabile, întotdeauna mi s-a părut mai atrăgător să pornesc de pe o pagină curată decât să amendez o primă încercare imperfectă.
 
M-am mutat din Londra fără să spun nimănui că plec, fără să-mi iau rămas-bun de la oamenii pe care îi cunoşteam. Berlinul este un loc în care e uşor să o iei de la capăt, deoarece toată lumea pare că abia a sosit.
 
Oamenii chiar se îmbracă de parcă ar fi cocoțați pe pervazul unei lungi călătorii, cu genți cu centură şi bandane, şi recipiente de tablă prinse de rucsacuri cu infrastructuri complexe. Când am ajuns în Berlin prima dată, am găsit oraşul şocant de murdar. Nu într-un mod pitoresc, de modă veche - nu vă gândiți la noroi sau la baligă pastorală, la genul de mizerie organică ce necesită o spălare temeinică, făcută cu un săpun tare, după o zi lungă de promenadă.
 
Mă refer la gunoiul deprimant, modern, la coeficientul paradoxului de prea puţin şi prea mult: colțuri urâte cu doze de iaurt şi pungi de plastic nemuritoare, adidaşi şi saltele vechi şi spongioase îmbibate cu substanțe scârboase și greu de definit, acoperite cu cioburi de sticlă sclipitoare.

Primul meu apartament a fost în Kreuzberg, o zonă săracă din vestul vechi, un Szeneviertel (cartier cool) lângă Kottbusser Tor. Berlinezii porecliseră cu afecțiune zona „Kotti", ceea ce mi-a fost util ca mnemotehnică, atunci când încercam să-mi amintesc cuvântul german pentru vomă: kotzen.
 
Apartamentul se afla deasupra unei clinici de metadonă, iar intrările şi ieşirile mele erau asistate de un grup liniştit de dependenți cu părul de paie, cu pupile albastre ieşind puternic în evidenţă, care se rostogoleau liber în ochii albicioşi ca oul.
 
Nu miroseau a nimic și nu încercau niciodată să prindă uşa când se închidea în urma mea. Se amestecau sau se ridicau în picioare ca să mă lase să trec, apoi se reașezau în cea mai caldă configura- ţie pe care o permitea pragul uşii...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0493 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.