Blestemul Lupului - Jessica Vitalis

Blestemul Lupului - Jessica Vitalis

... alerg pe străzile înguste și pietruite din Bouge-delângă-Mare și îmi simt toate cele șapte sute de ierni. De-a lungul secolelor, pernuțele mi s-au acoperit de bătături, au crăpat, au sângerat, apoi s-au acoperit iar de bătături.

Colții mei ascuțiți s-au tocit. Vârfurile blăniței mele albe au căpătat o nuanță argintie. De curând am observat că am petice pe pulpe unde blana s-a rărit, iar ce a mai rămas este mat și tocit.

Înainte să devin Lup, pe vremea când încă eram o fată tânără ce avea toată viața înainte, aș fi fost îngrozită să știu că, într-o zi, o să ajung un câine mare, bătrân și decrepit. (Pe cine păcălesc eu aici? Aș fi fost îngrozită la gândul că o să ajung orice fel de animal din familia canidelor.)

În fine. Acum nici nu mai contează, mai ales dacă totul merge conform planului. Mirosul bătrânului este slab la început, dar devine din ce în ce mai puternic.

Când am început această activitate, mirosul dulceag, ușor strident al morții iminente – asemănător cu lemnul-dulce negru amestecat cu tutun – îmi plăcea, deși era ciudat.

Acum îmi umple nările și îmi infectează respirația cu duhoarea lui. Dar nu mă deranjează. Nu azi. Aștept acest moment de foarte multe ierni. Odată bătrânul îndepărtat, puștiul va avea nevoie de… ajutor. Coada mi se agită când îmi apare în fața ochilor prăvălia Tâmplarului.

Accept invitația făcută de ușa deschisă și mă strecor înăuntru. Nu e niciun foc aprins, dar pereții opresc vântul rece care bate dinspre mare, făcând camera să fie destul de plăcută. Mirosul care vine dinspre bătrân se combină cu lemnul proaspăt tăiat – pin și stejar, în cea mai mare parte, dar simt și arțar și cedru...

REVIEW-URI