Bunul-simt, calatoria omului spre Om

....''Bunul-simt, calatoria omului spre Om'' ...de ce am mai vorbi şi scrie despre bunul-simţ? Suntem înconjuraţi de o societate care are alte priorităţi, alte metode de supravieţuire... Trecutul este măcinat de durere şi greutăţi, viitorul este oglindit într-un prezent măturat de viteza vântului. În clipa aceasta imensă, care este viaţa noastră, se regăseşte omul singur cu el însuşi. În stropul acesta de viaţă, el trebuie să facă faţă unei mari provocări: să rămână în urma prafului cernut de viteza şi superficialitatea lumii înconjurătoare, sau să îşi aducă aminte că s-a născut om. Pare o dilemă crudă, căci acestea sunt lucruri care nu se învaţă undeva anume, la o şcoală a măreţiei omului. Dar undeva în noi înşine pâlpâie o emoţie cunoscută, un ritm care aşează lucrurile într-o ordine neumbrită de trecerea amăgitoare a timpului. Este acel ceva care nu are timp şi nici nu are nevoie de permisiune de existenţă. Dar oriunde am fi, orice am face, oricât am trăi, el ne defineşte ca oameni. ...fragment din carte: ...viaţa e legată de suflet, de respiraţie, de vibraţie, e legată de inimă. Moartea, aşa cum o vedem şi la alte creaturi, este o părăsire a ritmului acestui pământ, o părăsire a identificării cu el. Înseamnă că nu mai facem parte din el. Nu îl mai putem simţi. Nu ne mai interesează. Şi atunci ne îndepărtăm de cunoaşterea oferită prin el, de plăcerea adusă prin el. Moartea sufletului e un refuz al mişcării, al mersului în sus, pe scara cea plină de şanse a evoluţiei spirituale. Viaţa în mişcare este o definiţie pentru progresul fiinţei umane. Tot ceea ce avem şi primim, corp fizic, gânduri, idei, sentimente, au nevoie de mişcare. A stagna în oricare din părţile noastre, înseamnă moarte. "Numai cei morţi pot fi înviaţi. Merge mult mai greu cu cei vii." (Stanislaw Jerzy Lec) ...de când suntem mici, nu dorim decât să ne mişcăm, să nu stăm într-un loc. Apoi ne punem în practică ideile, sentimentele. Chiar şi a iubi pe cineva înseamnă să-ţi "mişti" fiinţa pentru a-ţi pune în practică sentimentele. Înseamnă să mergi dintr-un loc (al inimii, un loc fizic, un nivel de început, etc.) spre un alt loc, un alt nivel de experimentare, de trăire. A rămâne pasiv toată viaţa, este echivalent cu a muri în fiecare clipă şi a rămâne un sclav al morţii. În orice domeniu, în orice arie de viaţă. Pentru că ea, viaţa, este o mişcare, o respiraţie în cicluri care se aliniază pe o spirală de evoluţie. Autor: Adriana Enache

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review