Butonul G - Rossella Calabro

 

... mărturisesc că am tras cu urechea. Dar mai întâi permiteți-mi să mă prezint: GianBattista Stigler, un matur și stimat ascensor, cu o experiență bogată, și, dacă-mi îngăduiți, cu un vechi și inimitabil șarm.

 

M-am născut la începutul secolului trecut, când să te naști ascensor nu era chiar așa un lucru oarecare, la îndemâna oricui. Dar v-o spun cu toată modestia, m-am născut.

 

Profesia mea este să transport în siguranță, comod și cu un anume bun-gust locuitorii acestui bloc de la un etaj la altul, în fiecare zi și în fiecare noapte, inclusiv de sărbători, mai puțin de revizii.

 

Într-un secol de serviciu onorabil nu m-am oprit niciodată și nici nu m-am poticnit, iar remarcabilele mele – să spunem chiar impunătoare – urcări au fost mereu foarte prețuite de doamne.

 

Nici măcar o dată nu am dat greș, și asta nu ca să mă laud. Îmi plac femeile. Da. Mult. Îmi plac atât cele încărcate cu sacoșe de cumpărături, care se lasă senzual pe scaunul meu de piele bordò (sunt un ascensor de modă veche, care nu ar lăsa nicicând o doamnă să stea în picioare), cât și cele care se fardează în grabă în fața oglinzii mele, protestând ușor în sinea lor ori de câte ori o zvâcnitură deviază traiectoria rujului.

 

Unele, cele mai tinere, izbutesc chiar să-și scoată pe furiș maioul impus de părinți în timp ce le duc la parter...