Călătorie în lumea formelor - Andrei Pleșu

 

... iată deci în ce fel hulita lene poate deveni o chestiune serioasă. Este semnificativ faptul că toți marii ei detractori au sfârșit prin a-i face, involuntar, importante elogii.

 

Ea rămâne mereu un înger căzut, dar, în definitiv, simpatic. „Printre toate cusururile - zice iarăși La Rochefoucauld - cel pe care îl recunoaștem cu mai multă ușurință e lenea; ne convingem pe noi înșine că e legată de toate virtuțile pașnice și, că, fără a le nimici cu desăvârșire pe celelalte, le întrerupe numai funcțiile.“

 

Din citatul acesta decurge o venerabilă caracteristică a lenei: ea are învestirea ca, odată instalată, să pună o nouă ordine în ființa pe care o locuiește, să stabilească, adică, în intimitatea acelei ființe o altă ierarhie existențială.

 

Lenea nu rămâne, din cauza asta, un simplu mod de a fi; ea devine un criteriu capabil să creeze în jurul lui rânduiala unei noi constelații de valori. Oprind, pentru o clipă, „funcțiile celorlalte virtuți“, ea le obligă să se întoarcă asupra lor înșile și să-și verifice rezistența în vidul sever al unei însingurate libertăți.

 

Lenea constrânge virtuțile la eficiență reală sau la dispariție. Dacă ele au fost mediocre, le vom vedea topindu-se în monumentala ei indiferență. Lenea, oricât ar fi de bogată, nu devine niciodată un conglomerat.

 

E una din cele mai echilibrate stări ale ființei, întrucât, știind să-și asimileze ceea ce îi consimte, știe la fel de bine să ignore ceea ce i se opune. Dedându-se, uneori, unor parfumate melancolii, lenea refuză, întotdeauna, dacă e autentică, frământarea regretelor...

 

 

Notă lămuritoare     5
Prefață de Ion Frunzetti      7
Cuvânt înainte    19
Cuvinte despre lene (împotriva hărniciilor trândave)      25
eseu asupra valorii de experiență a formelor
Critica de artă ca „introducere la un mod de a fi“      37
Considerații asupra raportului dintre Imagine și Formă
în artele plastice     70
Spațiul plastic sau despre forma presupusă a lumii    93
Compoziția sau despre formele posibile ale integrării... 120
variațiuni pe tema sublimului
Condamnați la sublim     147
Paul Klee sau vocația totalității     156
Van Gogh între viață și operă    167
prospecțiuni despre oameni, teme și cărți
Conceptul de „reflectare“ la Aristotel și la Hegel     175
Iluzie și cunoaștere artistică      185

Pictorii despre pictură     192
Manierismul sau despre partea noastră de umbră     202
Văzutele și nevăzutele      225
Sprijinul artei     232
Puterea socială a artei     238
Funcția formativă a artei     244
Adevărul artei     250
La limita dintre etic și estetic      255
Pedagogia imaginii     260
O reconsiderare a sferei esteticului      274
Despre limitele culturii     279
anacronisme despre contemporaneitate
Aventura artei moderne I      291
Aventura artei moderne II      296
„Insolit“ și „originalitate“      303
Calea adevăratei noutăți în artă     308
aux portes de /’orient...
Culorile la români     315
Înțelepciunea lui Petrașcu      321
sub semnul privirii
Sub semnul privirii      327
Despre doi arbori      331
Încheiere. Cele două chipuri ale faptei     333
Credite foto      337