Când toată lumea știe că toată lumea știe - Steven Pinker

Când toată lumea știe că toată lumea știe - Steven Pinker

... când a strigat că împăratul era în pielea goală, băiețașul nu spunea nimic pe care ceilalți să nu-l fi știut deja. Dar el a adăugat ceva cunoașterii lor. Rostind în gura mare ceea ce putea vedea orice privitor, el s-a asigurat că toți știau că toți ceilalți știau ceea ce știau, că toată lumea știa că toată lumea știa acel adevăr și așa mai departe. Iar asta a schimbat relația dintre ei și împărat, de la stima slugarnică la bătaie de joc și dispreț.¹

Nemuritoarea poveste a lui Hans Christian Andersen se inspiră dintr-o importantă distincție logică. În cunoașterea privată, persoana A știe ceva, iar persoana B știe același lucru. În cunoașterea comună, A știe ceva ce știe și B, dar, în plus, A știe că și B știe, iar B știe că A știe, la rândul său. Pe deasupra, A știe că B știe că A știe, iar B știe că A știe că B știe, și așa mai departe, la infinit.

„Hainele cele noi ale împăratului” evidențiază două trăsături ale cunoașterii comune care fac din ea nu doar un concept logic extrem de puternic, ci și o cheie a înțelegerii vieții sociale omenești. O caracteristică este că această cunoaștere comună nu trebuie dedusă dintr-un lanț infinit de reflecții despre stările mentale ale altor oameni...

CUPRINS:

Prefață
1 Împăratul elefantul și matzo ball
2 Cunoașterea comună și simțul comun
3 Distracție și jocuri
4 Cum se citesc gândurile unui cititor de gânduri
5 Departamentul de relații sociale
6 Hohote de râs ochi înlăcrimați obraji îmbujorați ochi holbați priviri ucigașe
7 Cuvinte cu două înțelesuri
8 Instinctul de anihilare
9 Sinceritate radicală ipocrizie rațională
Note
Mulțumiri

REVIEW-URI