Carol II. Din culmea unui deceniu de glorioasa domnie - Nicolae Iorga

 

culese de N. IORGA
I.
Prinţul Carol la Românii de peste hotare

„Gazeta Transilvaniei’’ are o corespondenţă din Borsec despre vizita făcută acolo de tânărul principe Carol. Cu inima plină de bucurie acel modest român din Ardeal descrie pe viitorul Rege românesc: „Svelt. robust şi vioiu, presintare şi ţinută foarte cuceritoare”; el vorbeşte de „simpatia şi admiraţia” ce a provocat-o la cei de faţă, despre cuminţenia prinţului, care a respins şampania ce i se oferea la hotel, „mulţămindu-se cu vin amestecat cu apă minerală”, despre „veselia” şi glumele potrivite, făcute în cea mai bună limbă românească.

Corespondentul din Dorna semnalează entuziasmul cu care prinţul a fost întâmpinat de românii bucovineni de la hotar, cu prilejul trecerii sale pe acolo. Altele aduc vestea că această călătorie în Moldova austriacă a mers până la Putna, şi un ovreiaş de la „Adivor” îşi pune tricolor la tichie ca să adauge, cu glasul întretăiat de emoţie, că prinţul a îngenunchiat pe mormântul lui Ştefan cel Mare, lui Ştefan cel mai Mare, acum şi pururea.

Acel care e chemat să cârmuiască în vremuri grele această ţară, care se obişnuise a aştepta foarte mult de la el, e un tânăr vioi, fără pretenţii, bucuros de viaţă şi de mişcare. era un copil foarte drăgălaş, pe care-l iubea un neam întreg.

 

Acum e un tânăr necunoscut ca idei şi sentimente, şi asupra căruia se îndreaptă, oprindu-se îndelung, cu speranţe uneori, cu frică altă dată, privirea tuturor oamenilor de bine, care se gândesc la viitorul ţării şi neamului lor. Mâine poate încălzi inimile tuturor sau poate să le fi pierdut pentru totdeauna.

Atârnă nu de calităţile prinţului, ci de creşterea care i se dă, care i se va da. E chestie de doi, trei ani, căci odată ce mintea sa va fi formată, nu mai e vremea îndemnurilor sau propunerilor, ci numai a bucuriei sau întristării.

Lumea noastră l-ar voi cunoscător al rosturilor noastre naţionale, doritor de a străbate cât mai adânc şi mai felurit viaţa de muncă pe toate terenurile, nu viaţa de glume şi petreceri; l-ar voi suflet din sufletul nostru, când, atunci, nu s-ar mai gândi că trup din trupul nostru nu e; l-ar voi stăpân pe inimile noastre prin supunerea faţă de chemările şi idealurile noastre.

 

Ce uriaşe aclamaţii s-ar ridica în jurul lui când, astfel fiind, ar urca treptele tronului, cu avântul cui se aruncă la luptă pentru viitorul unui Neam!...