Carte despre - Gheorghe Crăciun

Carte despre - Gheorghe Crăciun

... nevoia de a scrie devine, astfel, curajul de a înfrunta opacitatea fenomenelor vieții. Este curajul de a ataca cu mintea ceea ce știe, totuși, mai bine trupul — deși acesta pare lipsit de posibilitatea de a exprima ceea ce știe.

Mi-a țâșnit cândva, spontan, de sub vârful peniței, într-o proză despre copilărie, următoarea propoziție: „Trupul știe mai mult.” Ulterior, unii critici au profitat de ea și au încercat să speculeze inteligent asupra disponibilităților mele.

Pentru mine însă rămâne clar, și astăzi, că trupul meu știe mai mult decât mine, pentru că el înțelege altfel decât mine. Roland Barthes o spunea cu și mai multă îndrăzneală: „Trupul meu gândește altfel decât mine.” Dar să nu uităm că și Sfântul Pavel ne-a transmis această revelație: „Văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea.”

Ceea ce înțelege trupul intră în contradicție nu cu facultățile mele logico-gramaticale, ci cu capacitatea mea de a administra aceste facultăți la potențial maxim.

Ziua în care am început să scriu?

Poate că a fost o zi în care, pentru prima dată, am vrut să văd — fixând cuvintele pe hârtie — în ce măsură limbajul meu se poate suprapune peste psihicul meu, peste experiențele mele, sau peste imaginarul meu de ființă imatură, gata de orice bovarism, de orice evadare.

Trebuie să fi fost atunci, într-o vârstă încă infantilă, acea vârstă a cuvintelor mitice, evocată într-un capitol al romanului Frumoasa fără corp.

Căci nevoia de a scrie vine și din curajul de a înfrunta opacitatea limbajului — semantica grosieră a cuvintelor de fiecare zi și misterul lor asociativ, imposibil de cuprins într-un discurs finit.

Cuprins:

• Note asupra ediției (Carmen Mușat) – p. 5

• Notă biobibliografică (Oana Crăciun) – p. 9

„Și totuși, urmele mele sunt peste tot”
(interviu de Carmen Mușat) – p. 29

• Despre lume ca probă a sinelui (Adrian Lăcătuș) – p. 37

• Nu-mi place cum am început – p. 45

• Când am văzut prima dată albeața pielii – p. 47

• E sâmbătă dimineața – p. 51

• De câte ori scriu ceva – p. 57

• Boul era o cutie mare de carne – p. 60

• Călătoream cu un autocar – p. 67

• Sexul opus este o fetiță – p. 71

• În noaptea de 10 mai 2003 – p. 73

• Istoria vieții mele private – p. 76

• Nu știam cum arată – p. 80

• Am 28 de ani și sunt un tânăr – p. 87

• Fundul femeilor e un obiect – p. 90

• Fumez țigări străine – p. 96

• Acesta este un fragment – p. 100

• Mă trezesc în fiecare dimineață – p. 105

• Nu cred că există în mintea mea – p. 116

• Sighișoara adolescenței mele

• Ziua în care am început să scriu

• Am descoperit Polonia

• Confesiunile unui resemnat

• Suprimarea prin scris

• Eu – Eul

• Anatomia bătrâneții

• Despre jocul de fotbal

• Despre fragment

• Despre prieteni

• Piele, unghii, sex, fetițe

• Carte despre

• Addenda

REVIEW-URI