Cartea ceaiului - Kakuzo Okakura

Cartea ceaiului - Kakuzo Okakura

... la început, ceaiul a fost medicament, însă cu timpul a devenit băutură reconfortantă. A pătruns pe tărâmul poeziei, ca una dintre distracțiile societății educate în China secolului al VIII-lea, iar în Japonia secolului al XV-lea a fost ridicat la rangul de religie a frumosului, sub numele de „calea ceaiului" un cult bazat pe adoraţia frumuseţii ascunse în sordidul cotidian.

Calea ceaiului propovăduieşte puritatea şi armonia, miracolul bunătăţii reciproce, romantismul încrederii în ordinea socială. El constituie în esenţă o religie a imperfectului, pentru că încearcă să transpună în formă posibilă imposibilul vieţii de zi cu zi.

Filosofia ceaiului nu este doar o sumă de concepte estetice, în accepția obişnuită a termenului, deoarece exprimă şi ideile noastre etice şi religioase despre natură şi om. Este totodată igienă, pentru că vorbeşte despre binefacerile curăţeniei; este...

.......

... lunga perioadă în care Japonia a fost izolată de restul lumii a favorizat introspecţia, care la rândul ei a dus la rafinarea filosofiei ceaiului. Casele noastre, obiceiurile, hainele şi bucătăria japoneză, ceramica, pictura, chiar şi literatura noastră, toate au fost profund influenţate de calea ceaiului.

Cei care vor să ştie mai multe despre cultura japoneză nu pot în nici un caz trece cu vederea influenţa pe care a avut-o ceaiul asupra acesteia.

Cultura ceaiului a pătruns atât în elegantele budoare ale nobililor, cât şi în umilele case ale oamenilor de rând. Orice ţăran ştie să facă aranjamente florale, orice muncitor ştie să aprecieze frumuseţea apelor şi a munţilor noştri.

În limbajul cotidian, spunem despre cineva că nu are pic de ceai în el" dacă nu-şi dă seama de tragicomicul dramei personale; pe de altă parte, despre estetul care dă prea multă importanţă emoţiilor emancipate...

REVIEW-URI