Ce este filosofia antică? - Pierre Hadot

Platon şi Academia
Prin urmare, Banchetul lui Platon a imortalizat figura lui Socrate ca filosof, şi anume ca om care încearcă, atât prin discursul, cât şi prin modul său de viaţă, să se apropie şi să-i determine şi pe ceilalţi să se apropie de această manieră de a fi, de această stare ontologică transcendentă care este înţelepciunea.

 

Filosofia lui Platon şi, pe urmele sale, toate filosofiile Antichităţii, chiar şi cele mai îndepărtate de platonism, vor avea deci în comun particularitatea de a lega strâns, în această perspectivă, discursul filosofic şi modul de viaţă filosofic.

 

Trebuie să revenim la legătura strânsă dintre Socrate şi Eros, filosoful şi iubirea, din Banchetul lui Platon. Iubirea apare, de fapt, nu doar ca dorinţa înţelepciunii şi a binelui, ci drept dorinţa de a rodi, adică de a atinge nemurirea prin intermediul faptelor. Altfel spus, iubirea este creatoare şi roditoare. Există două tipuri de fecunditate, spune Diotima, cea a trupului şi cea a sufletului.

 

Cei a căror rodnicie rezidă în trup încearcă să devină nemuritori zămislind copii, cei a căror rodnicie rezidă în suflet încearcă să devină nemuritori printr-un produs al minţii, fie el literar sau tehnic.

 

Dar cel mai înalt rod al minţii îl constituie stăpânirea de sine şi dreptatea, necesare pentru rânduirea cetăţilor şi a altor aşezări. Mai mulţi istorici au văzut aici, în această menţionare a „aşezărilor", o aluzie la fondarea de către Platon a şcolii sale, căci, în rândurile următoare, el dă de înţeles limpede că rodnicia despre care vrea să vorbească este cea a educatorului, care, precum Eros, fiul lui Poros, este „plin de resurse" (euporei), „pentru a vorbi despre virtute, pentru a spune la ce feluri de lucruri trebuie să se gândească omul vrednic şi cu ce trebuie să se îndeletnicească el*. In Phaidros, Platon va vorbi despre „însămânţarea spiritelor", de
[...] semănarea cuvântărilor care au în ele o sămânţă din care, odată semănată în alţi oameni, cu alte firi, încolţesc alte rostiri, capabile [...] să conducă la cel mai înalt grad de fericite data fiintei omeneşti».

 

 

Partea întâi
Definiţia platoniciană a filosofului şi antecedentele el  
I Filosofii înainte de filosofie.    
II. Apariţia noţiunii de „filosofare"         
III. Figura lui Socrate       
IV.    Definiţia filosofului în Banchetul iul Platon  

Partea a treia
Ruptură şi continuitate. Evul Mediu şi timpurile modeme     
X.    Creştinismul ca filosofie revelată                 
XI.    Dispariţii şi reapariţii ale concepţiei antice despre filosofie
XII.    Intrebări şi perspective  
Bibliografie        
Cronologie                        
Index de concepte                    
Index de nume proprii