Ce se ascunde intre noi - John Marrs

Ce se ascunde intre noi - John Marrs

MAGGIE

Nu mă poți vedea de aici, din cuibul corbului. Nimeni de pe stradă, care își vede de treabă, nu poate. Știu asta pentru că trebuie să le fi făcut cu mâna vecinilor de sute de ori, iar ei nu au reacționat niciodată. În toate privințele, sunt invizibilă pentru lume. Nu exist, m-am stins, sunt o fantomă.

Probabil că și arăt ca una, stând în spatele acestor obloane care estompează lumina ce pătrunde în dormitorul meu și mă transformă într-o umbră. Când felinarele de afară nu sunt aprinse, aici e ca în amurg, chiar și în cele mai însorite zile.

De aceea, de fiecare dată când cobor la parter, mijesc din ochi până când mi se obișnuiesc cu lumina zilei. Când au fost montate obloanele, mă făceau să mă simt claustrofobă – o barieră între mine și lumea de afară.

Dar m-am obișnuit cu ele. Cu puțin timp, ajung să mă obișnuiesc cu aproape orice. Sunt genul acela de femeie – am învățat să fiu adaptabilă.

Îi spun acestei camere „cuibul corbului” pentru că îmi amintește de punctul de observație de pe cel mai înalt catarg al unei nave.

Marinarii le folosesc pentru a vedea zeci de mile în zare. Priveliștea mea se întinde doar până la limita acestui cartier rezidențial...

REVIEW-URI