Cele mai mari 5 regrete ale persoanelor aflate in pragul mortii

Cele mai mari 5 regrete ale persoanelor aflate in pragul mortii
-10%
Preț: 27,00 RON
30,00 RON (-10%)
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 606-8420-44-8
Editura:
Anul publicării: 2014
Pagini: 324
Format: 13x20
Categoria: Mistere

DESCRIERE

Cele mai mari 5 regrete ale persoanelor aflate in pragul mortii. O viata transformata de trecerea in nefiinta a celor dragi - Bronnie Ware …după mai mulţi ani de muncă neînsoţită de sentimentul împlinirii, Bronnie Ware a început să-şi caute o slujbă care să aibă o semnificaţie pentru ea. În ciuda faptului că nu avea vreo pregătire sau experienţă, a ajuns să lucreze în domeniul îngrijirii paliative. …pe parcursul timpului pe care l-a petrecut îngrijindu-şi pacienţii aflaţi în pragul trecerii în nefiinţă, viaţa lui Bronnie a trecut printr-o transformare. Mai târziu, a scris o postare pe un blog despre regretele cel mai frecvent întâlnite, pe care le exprimaseră persoanele îngrijite de ea. Postarea, având titlul tot Cele mai mari 5 regrete ale persoanelor aflate în pragul morţii, şi-a câştigat o asemenea notorietate, încât a fost vizualizată de peste trei milioane de cititori din întreaga lume. La rugăminţile multora, Bronnie îşi împărtăşeşte acum propria poveste. Bronnie a trăit o viaţă plină de culoare şi diversitate. Aplicând în viaţa ei lecţiile celor care se apropiau de trecerea în nefiinţă, Bronnie a ajuns să înţeleagă că este posibil ca orice om, dacă face alegeri conştiente, să moară cu conştiinţa împlinită. În această relatare a poveştii vieţilor pacienţilor săi, scrisă cu o profundă sensibilitate, Bronnie dă glas semnificaţiilor acestor regrete. Le explică cititorilor cum pot să se îngrijească de aceste lucruri într-un mod pozitiv acum, când mai au timp la dispoziţie. Cele mai mari 5 regrete ale persoanelor aflate în pragul morţii: O viaţă transformată de trecerea în nefiinţă a celor dragi îi dă cititorului o extraordinară speranţă într-o lume mai bună. Aceste memorii nepreţuite ale lui Bronnie Ware au dat naştere unei cărţi pline de curaj, care îţi schimbă viaţa, te umple de compasiune şi te inspiră să-ţi trăieşti viaţa după placul inimii, aşa cum îţi doreşti. Fragment din carte …imi petrecusem ultimii doi ani dinainte să traversez oceanul pe o insulă tropicală, pitorească ca o carte poştală. După mai mult de un deceniu de activitate în industria bancară, am simţit o nevoie de nereprimat să încerc o existenţă care să mă elibereze de tirania programul de luni până vineri, de la nouă la cinci. Împreună cu una dintre surorile mele m-am aventurat în concediu pe o insulă în North Queensland, ca să obţinem atestatele de scufundătoare. În timp ce sora mea s-a încurcat cu instructorul de scufundări, lucru care bineînţeles că a fost foarte benefic în privinţa trecerii testelor pentru amândouă, eu am escaladat un munte de pe insulă. Stând în picioare pe o stâncă enormă, având deasupra mea numai cerul, zâmbind, am avut o revelaţie. Doream să trăiesc pe o insulă. Patru săptămâni mai târziu, slujba la bancă s-a dus şi toate lucrurile mele erau ori vândute, ori trimise într-un şopron de la ferma părinţilor. Am ales pe o hartă două insule după criteriul simplu al apropierii geografice. Nu ştiam despre aceste insule decât că îmi plăcea poziţia lor şi că pe fiecare dintre ele exista câte o staţiune. Asta s-a întâmplat înaintea epocii Internetului, când poţi să afli totul despre orice, cât ai clipi din ochi. După ce am pus la poştă scrisori de intenţie, am pornit spre nord, către o destinaţie necunoscută. Era în anul 1991, tot cu câţiva ani înainte ca în Australia să ajungă şi să se extindă şi telefonia mobilă. Pe drum, spiritul meu liber a primit un avertisment oportun şi care m-a îndemnat la prudenţă, când a fost cât pe ce ca un şofer care m-a luat la autostop să pună capăt rapid experienţei. Când m-am trezit pe un drum neasfaltat, în mijlocul pustietăţii, la mare distanţă de oraşul în care spusesem că voiam să ajung, mi s-au aprins o groază de beculeţe roşii care m-au avertizat să nu mai folosesc niciodată autostopul. Bărbatul acela mi-a spus că voia să-mi arate unde locuia, în timp ce casele dispăreau în depărtare şi sălbăticie, iar drumul acoperit de pulbere dădea foarte puţine semne de trecere a unor călători. Slavă Domnului că mi-am păstrat cumpătul şi hotărârea, reuşind să ies din acea situaţie cu vorba bună. Bărbatul a încercat doar să mă sărute, umplându-mă de salivă, înainte să cobor grăbită din maşină, mai înainte de oraşul în care voiam să ajung. Deci acesta a fost finalul autostopului în ceea ce mă priveşte. Pe urmă m-am limitat numai la transportul în comun şi, cu excepţia acelei experienţe neplăcute, a trăit o aventură extraordinară, mai ales cum nu ştiam unde o să ajung să trăiesc la sfârşitul drumului. Călătoria cu nenumărate autobuze şi trenuri a făcut şi ca drumul meu să se încrucişeze cu al câtorva oameni extraordinari, în timp ce mă îndreptam către un climat mai cald. ……………………… ……………………… …insă viaţa pe insulă a fost o experienţă fantastică, nu numai pentru că m-a eliberat de povara chinului de luni până vineri ci şi scăpându-mă la modul cât se poate de propriu de povara de a şti ce zi a săptămânii e. Mi-a plăcut la nebunie. După un an întreg în care am fost ceea ce se numeşte fără vreo mare afecţiune spălător de vase, am reuşit să ajung la bar. Perioada pe care am petrecut-o în bucătărie a fost, de fapt, foarte distractivă şi m-a învăţat o mulţime de lucruri despre gătitul creativ. Însă a fost şi o perioadă în care am muncit din greu, plină de transpiraţie, într-o căldură infernală, într-o bucătărie fără aer condiţionat, la tropice. Dar cel puţin zilele libere mi le petrecusem rătăcind într-o magnifică pădure tropicală, închiriind bărci şi navigând spre insulele învecinate, făcând scufundări sau pur şi simplu lenevind în paradis. Faptul că m-am oferit voluntar pentru bar mi-a deschis în cele din urmă calea către acest post râvnit. Nu era o slujbă tocmai rea. Aveam o perspectivă de milioane, privind apa albastră şi liniştită, nisipul alb şi palmierii legănaţi de adierea vântului şi restul decorului... ………………… CUPRINS Introducere De la tropice, în zăpadă O întorsătură neaşteptată în carieră Sinceritate şi capitulare Regretul 1: Regret că nu am avut curajul să-mi trăiesc viaţa aşa cum mi-am dorit, nu aşa cum s-au aşteptat alţii de la mine Produse ale mediului în care trăim Capcanele Regretul 2: Regret că am muncit atât de mult Scop şi intenţie Simplitate Regretul 3: Regret că n-am avut curajul să îmi exprim sentimentele Fără sentimentul de vinovăţie Daruri deghizate Regretul 4: Regret că nu am păstrat legătura cu prietenii Prieteni adevăraţi Acordă-ţi permisiunea Regretul 5: Regret că nu mi-am lăsat libertatea să fiu mai fericită Fericirea există doar la timpul prezent O chestiune de perspectivă Vremea schimbării Întuneric şi auroră Niciun regret Zâmbeşte şi cunoaşte An aparitie: 2014 Format: 13x20 Nr. pagini: 324 Autor: Bronnie Ware

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Mistere - Cele mai comentate cărți

Created in 0.0913 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.