Charles al III-lea. Biografia Neoficiala - Dan-Silviu Boerescu

La 73 de ani, Charles al III-lea, fiul cel mare al Reginei Elisabeta a II-a, este cel mai vârstnic suveran britanic în momentul propriu-zis al urcării pe tron şi, totodată, Prinţul Moştenitor al Coroanei Britanice care a aşteptat cel mai mult ca să preia această demnitate! De aceea, încă din timpul vieţii defunctei şi extrem de longevivei regine, multă vreme s-au şi făcut tot felul de speculaţii cum că totuşi, îmbătrânind, Charles ar putea renunţa la locul său în linia de succesiune dinastică în favoarea fiului său cel mare, Prinţul William, care, la momentul dispariţiei bunicii lui, avea numai 40 de ani şi, în plus, avea o familie perfectă, alături de noua Prinţesă de Wales, Catherine Middleton, şi de cei trei copii ai lor: George, Charlotte şi Louis. Asta în condiţiile în care, după cum bine se ştie, Charles se situa la polul opus, după ce a divorţat de mama lui William, Lady Diana, pentru a se recăsători cu Camilla Parker Bowles, o femeie la rândul ei divorţată. (O altă versiune, bazată pe interpretarea catrenelor lui Nostradamus, l-ar da, spre surprinderea generală, pe Harry drept posibil succesor...)

În istoria recentă a monarhiilor europene, există, de altfel, mai multe exemple în care dinastii aflaţi pe tron, ajunşi la o vârstă respectabilă, au făcut un pas în spate în favoarea mai tinerilor lor moştenitori (e drept, uneori au fost forţaţi să facă asta în anumite contexte stânjenitoare pentru respectivii suverani). Totuşi, la Londra, termenul „abdicare“ este tabu...