Chiar nu s-a suparat nimeni? - Toon Tellegen

Chiar nu s-a suparat nimeni? - Toon Tellegen

... in fiecare seară, când apunea soarele, Damanul se urca pe un deluşor şi striga:
Să nu apui! Să nu îndrăznești! Te rog să încetezi!
Te avertizez!
Arăta pumnul, sărea de zor şi-i dădeau lacrimile de furios ce era.
Dar soarele apunea de fiecare dată.
După ce şi ultima fărâmă de soare dispărea dincolo de orizont, Damanul îşi ştergea lacrimile, clătina din cap și pornea spre casă, dezamăgit.
Locuia într-o cocioabă întunecoasă din mijlocul stepei.
Nu cunoştea pe nimeni şi nimeni nu-l cunoştea pe el.
Când ajungea, se întindea pe pat, punea brațele sub cap şi se întreba de ce soarele nu îl ascultă niciodată.

REVIEW-URI