Christian Rosenkreutz şi misiunea sa

...''Christian Rosenkreutz şi misiunea sa'' Christian Rosenkreutz, întemeietorul rosicrucianismului, este un personaj învăluit în mister, care, în concepţia lui Rudolf Steiner, a influenţat profund viaţa spirituală a omenirii contemporane. Iniţierea sa miraculoasă într-o încarnare anterioară, în secolul al XIII-lea, i-a dat posibilitatea să reunească într-un întreg elemente din înţelepciunea străveche a omenirii şi revelaţiile unei trăiri similare celei încercate de Sfântul Pavel în drumul spre Damasc....în reîncarnarea sa din secolul al XVI-lea a iniţiat un număr de discipoli, care au transmis mai departe aceste cunoştinţe, în cadrul instruirii secrete rosicruciene, bazată pe idealuri înalte. În acelaşi timp Christian Rosenkreutz a reunit în jurul său, în trup fizic sau ca entităţi spirituale, personalităţi capabile să contribuie la o misiune importantă a epocii noastre de cultură, aceea de a-i pregăti pe oameni să atingă înălţimile spirituale nu printr-o separare ascetică de viaţă, ci dăruindu-se intens trăirii lăuntrice, pe baza principiilor ştiinţei spirituale, prin meditaţie şi concentare, dar rămânând în acelaşi timp compatibili cu activităţile lumii moderne. Fragment din carte:... oculte, adică ceea ce a clădit întreaga omenire a celor de a patra şi a cincea sub-rase, iar Sfânta sfintelor este locul unde-şi au sediul confreriile oculte. Acestea ştiu ce semnifică marea de bronz şi triunghiul de aur. Avem aşadar de a face cu două neamuri de oameni: cu aceia care - reprezentaţi de Solomon - se află în posesia înţelepciunii divine, şi cu neamul lui Cain, descendenţii lui Cain, care înţeleg focul şi se pricep să lucreze cu el. Acest foc nu este focul fizic, ci focul ce arde în spaţiul astral, focul pasiunilor, al impulsurilor şi al poftelor. Cine sunt fiii lui Cain? Fiii lui Cain sunt - în sensul acestei legende - fiii acelor Elohimi care, în epoca lunară, au rămas puţin în urmă faţă de clasa Elohimilor. De-a lungul perioadei lunare avem de-a face cu kama. Această kama, sau focul, a fost pătrunsă atunci de înţelepciune. Au existat două feluri de Elohimi. Cei dintâi nu s-au oprit la cununia dintre înţelepciune şi foc, ci au mers mai departe. Şi atunci când i-au alcătuit pe oameni, ei nu mai erau pătrunşi de pasiuni, astfel încât i-au creat cu o înţelepciune calmă şi echilibrată. Aceasta este, în esenţă, religia propriu-zisă a lui Iahve, sau Iehova, înţelepciunea întru totul lipsită de pasiune. Ceilalţi Elohimi, la care înţelepciunea era încă legată de focul perioadei lunare, sunt aceia care i-au creat pe fiii lui Cain. Avem deci, în fiii lui Seth, oamenii religioşi, cu înţelepciunea purificată de pasiuni, iar în fiii lui Cain pe cei care au elementul impulsiv, care se înflăcărează şi abordează cu entuziasm înţelepciunea. Aceste două neamuri s-au perpetuat în toate rasele de oameni, în toate timpurile. Din pasiunea fiilor lui Cain s-au născut toate artele şi ştiinţele, iar din curentul lui Abel-Seth a luat naştere orice evlavie şi înţelepciune purificată, lipsită de entuziasm. Aceste două tipuri de oameni au existat mereu, şi lucrurile au continuat aşa, până la cea de-a cincea sub-rasă a rasei noastre rădăcină. Apoi a urmat întemeierea creştinismului. Prin el, evlavia anterioară, care era mai înainte doar o evlavie venită de sus, a devenit o evlavie complet eliberată de kama. Ea a fost cufundată în elementul care a venit pe Pământ prin Christos. Christos nu este doar înţelepciunea, El este iubirea întrupată: o kama divină superioară, care este în acelaşi timp Buddhi8, o kama ce se revarsă în valuri curate, care nu vrea nimic pentru sine, care transformă toate pasiunile într-o devoţiune infinită ce se îndreaptă în afară, o kama inversată. Buddhi este kama inversată. In felul acesta se pregăteşte, în cadrul tipului de oameni religioşi, înlăuntrul fiilor înţelepciunii, o evlavie superioară, care poate fi într-adevăr entuziastă. Aceasta este evlavia creştină. Ea a apărut mai întâi ca predispoziţie în cea de-a patra sub-rasă a celei de-a cincea rase-rădăcină. Dar acest curent nu este încă în măsură să se unească cu fiii lui Cain. Aceştia îi sunt încă, deocamdată, adversari. In cazul în care creştinismul i-ar cuprinde prea repede pe toţi oamenii, i-ar putea umple într-adevăr de iubire, dar fără ca inima omenească individuală să contribuie la aceasta. Nu ar fi o evlavie liberă, Christos nu s-ar naşte în ei ca frate, ci ca stăpân, ca Domn. Iată de ce fiii lui Cain trebuie să mai lucreze încă de-a lungul întregii sub-rase a cincea. Ei acţionează prin iniţiaţii lor, care clădesc templul omenirii, templu alcătuit din artă lumească şi ştiinţă lumească. Vedem astfel cum, în timpul celei de-a patra şi a cincea sub-rase, se dezvoltă tot mai mult elementul lumesc, aducând în planul fizic întreaga evoluţie istorică a lumii. Prin elementul lumesc al materialismului se dezvoltă interesul personal, egoismul, care duce la războiul tuturor împotriva tuturor. Deşi creştinismul era prezent în lume, el rămăsese într-un fel o taină pe care doar puţini o cunoşteau. Dar el i-a făcut pe oamenii celei de-a patra şi a cincea epoci de cultură să realizeze că sunt toţi egali în faţa lui Dumnezeu. Acesta este un principiu creştin fundamental. însă oamenii nu pot înţelege întru totul acest lucru, atâta timp cât rămân prizonierii materialismului şi ai egoismului. CUPRINS: 1. MISTERUL ROSICRUCIENILOR Berlin, 4 noiembrie 1904 Spiritul esoteric al legendelor. Legenda Templului. Interpretarea acestei legende, reprezentând destinul epocilor a treia, a patra şi a cincea postatlanteană. Revoluţia franceză şi contele de Saint-Germain. Creştinismul epocii a şasea. 2. CUM SE DOBÂNDESC CUNOŞTINŢE DESPRE LUMILE SUPERIOARE ÎN SPIRITUL ROSICRUCIENILOR? Munchen, 11 decembrie 1906 Dificultăţile de a găsi imaginea reală a rosicrucianismului. Cele şapte grade ale iniţierii rosicruciene: studiul, Imaginaţia, cunoaşterea inspirată sau citirea scrierii oculte, pregătirea pietrei filosofale, corespondenţa dintre microcosmos şi macrocosmos, trăirea în macrocosmos, fericirea divină. 3. CINE SUNT ROSICRUCIENII? Leipzig, 16 februarie 1907 Calea rosicrucienilor în raport cu calea orientală şi calea gnostic-creştină. Cele şapte etape ale învăţăturii oculte rosicruciene. 4. CREŞTINISMUL ROSICRUCIAN (I) Neuchâtel, 27 septembrie 1911 Modul de acţionare al lui Christian Rosenkreutz. Manifestarea curentului rosicrucian. Colegiul celor doisprezece. Iniţierea celui de-al treisprezecelea. Legea celor o sută de ani. Incarnarea recentă a lui Christian Rosenkreutz. 5. CREŞTINISMUL ROSICRUCIAN (II) Neuchâtel, 28 septembrie 1911 Alegerea discipolilor rosicrucieni. Lucrările rosicrucienilor în Evul Mediu. Apariţia lui Christos în lumea eterică şi legătura sa cu munca rosicrucienilor. 6. ZORII NOULUI OCULTISM Kassel, 27 ianuarie 1912 Importanţa sensului evoluţiei istorice în cultura occidentală, întunecarea spirituală din secolul al XIII-lea. Cei doisprezece şi cel de-al treisprezecelea. Christian Rosenkreutz în secolul al XIII-lea, apoi în secolul al XIV-lea. Reîncarnarea şi karma în operele secolului al XIX-lea. Criza din lumea demonilor şi Misteriul de pe Golgota. 7. MISIUNEA LUI CHRISTIAN ROSENKREUTZ. CARACTERUL ŞI SARCINA EI. MISIUNEA LUI GAUTAMA BUDDHA PE MARTE Neuchâtel, 18 decembrie 1912 Revoluţia ştiinţifică din secolele al XV-lea, XVI-lea, XVIII-lea şi acţiunea lui Christian Rosenkreutz. Consfătuirea din anul 1604. Riscul de scindare în interiorul omenirii. Misiunea lui Buddha pe Marte. 8. CHRISTIAN ROSENKREUTZ ŞI SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI Berlin, 22 decembrie 1912 Rolul central al Misteriului de pe Golgota. Buddha şi misteriile din regiunea Mării Negre. Francisc de Assisi. Sfera lui Marte. înţelegerea dintre Rosenkreutz şi Buddha. Observaţii generale Note Rudolf Steiner despre stenogramele conferinţelor sale Indice al surselor bibliografice Autor: Rudolf Steiner

REVIEW-URI