Claudius Zeul - Robert Graves

 

Povestea lui Irod Agrippa
Trebuie să ştiţi că Irod Agrippa nu era câruşi de puţin rudă de sânge ori prin alianţă cu marele Marcus Vipsanius Agrippa, generalul lui August, care s-a căsătorit cu Julia, singura fiica a împăratului, şi care a devenit prin ea bunicul nepotului meu Gaius Caligula şi al nepoatei mele Agrippinilla.

 

Şi nici nu era libertul lui Agrippa; deşi v-aţi fi putut gândi şi la una ca asta, fiindcă la Roma sclavii au, când sunt manumişi, obiceiul de a-si lua, în semn de respect, cognomenul fostului lor stăpân.

 

Nu, lucrurile stau după cum urmează: el şt-a primit numele pe care l-a purtat, în memoria marelui Agrippa, pe atunci de curând răposat, şi a primit acel nume de la moşul său, Irod cel Mare, regele iudeilor.

 

Căci bătrânul acesta excepţional şi îngrozitor totodată îşi datora tronul atât legăturii sale cu Agrippa, cât şi protecţiei lui August, care găsise într-însul un aliat folositor pentru apropiatul orient.

Neamul Irozilor îşi avea obârşia în Edom, ţara deluroasă ce se întinde între Arabia şi ludea de miazăzi: nu era o -stirpe evreiască. Irod cel Mare, a cărui mamă era arabă, a primit ocârmuirea Galileii de la Iuliu Cezar în acelaşi timp în care taică-su o primea pe cea a Iudeii.

 

Era pe atunci în vârstă doar de cincisprezece ani. A dat de belea încă de la început pentru a fi omorât fără judecată cetăţeni iudei, în vreme ce reprima banditismul la el în provincie, şi a fost adus înaintea Sinedriului, tribunalul suprem al evreilor.

 

A dovedit multă semeţie cu acel prilej, apărând în faţa judecătorilor înveşmântat în mantie de purpură şi înconjurat de soldaţi înarmaţi, dar n-a aşteptat pronunţarea sentinţei şi a părăsit Ierusalimul în taină. Guvernatorul roman ai Siriei, la care s-a dus să caute ocrotire, i-a dat o nouă slujbă în acea provincie, ocârmuitor peste un ţinut..