Comandantii lui Hitler - Fortele armate germane pe campul de lupta 1939-1945

... un rol important. Inrolarea in cadrul unor formaţiuni de elită, si mai ales alături de veterani recunoscuţi, creştea rata de supravieţuire (sau cel puţin aşa credeau cei mai mulţi dintre soldaţi).

 

Propaganda a jucat şi ea un rol important, mai ales in ceea ce ii privea pe Untermenschen, aşa cum erau consideraţi soldaţii Armatei Roşii. ''rapace şi fără de milă". Ura şi fiica întăreau spiritul de frondă.

 

La baza structurii militare a Reich-ului se găsea un sistem generos de recompense. Soldaţii nemţi erau bine plătiţi, având şi dreptul la 14 zile de permisie pe an. Tot la fel ca Napoleon, Adolf Hitler işi scălda soldaţii in medalii şi diplome.

 

Odată ce s-a declarat război Poloniei, la data de 1 septembrie 1939. Hitler a reinstituit decoraţia Crucea de Fier. Altfel decât Crucea Victoria britanică sau Medalia de Onoare americană, care puteau fi acordate pentru un singur act extraordinar de vitejie, Crucea de Fier avea trei grade: clasa a II-a. clasa I şi Crucea de Cavaler.

 

Practic top comandantii descrişi de Lucas în acest volum au deţinut Crucea de Cavaler ori variatiuni ale acesteia - Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar, Săbii sau Diamante, Crucea Germană, din argint şi aur, a fost instituită ca o completare la Crucea de Cavaler, la fel şi Crucea de Merit, alături de o suită diversă de medalii, acordate pentru eficienţă şi fapte deosebite în război.

 

Aceste decoraţii s-au bucurat de o largă distributie, devenind obiecte de deosebit interes şi competiţie pentru soldaţii germani. Halsschmerzen (.. durerile de gât") era o afecţiune comună, atribuită de soldaţi acelor persoane de-a dreptul periculoase, dispuse să işi asume riscuri enorme, inclusiv viaţa camarazilor lor, pentru a obţine mult râvnita Cruce de Cavaler.

 

''Durerile de gât" era o metaforă pentru nevoia eroilor aspiranti de a purta decoraţia în jurul gâtului. Cei ce o purtau erau salutaţi de toţi, indiferent că erau ofiţeri ori simpli soldati.

 

Medaliile pentru vitejie, într-o societate care proslăvea ideologic virtuţi militare precum curajul, dispoziţia de a face sacrificiul suprem şi tenacitatea, îi ajutau pe unii dintre ei să se detaşeze de gloata

 

Aceştia erau adulaţi de fete, de altfel; la fel şi cei îmbrăcaţi în uniformele negre ale diviziilor de panzere sau in cele largi, ale Fallschirmjager. Decoraţiile la manşete şi diversele însemne erau purtate de elite şi de untâtile SS.

 

Doi dintre comandanţii portretizaţi de Lucas, Eduard Dietl, „eroul de la Narvik", şi Theodor Scherer, ''apărătorul de la Cholm", au luptat cu succes în incursiuni în urma cărora au fost create decoraţii precum Scutul Narvik, respectiv Scutul Cholm, menite să comemoreze realizările emblematice de pe aceste meleaguri şi fiind purtate de supravieţuitori pe partea superioară a braţului stâng...