Cufundarea in tacere

Cufundarea in tacere - Omraam Mikhael Aivanhov „Liniştea interioară este o stare de conştiinţă în sânul căreia ceva misterios, profund, începe să se arate. Acest „ceva" este numit vocea liniştii. Acela care reuşeşte să calmeze totul în sine, chiar oprindu-şi gândul - fiindcă în mişcarea sa, gândul face deopotrivă zgomot - va auzi această voce a liniştii care este vocea naturii sale divine." (Omraam Mikhael Aivanhov) Fragment din carte: …această linişte atât de dorită este rezultatul unei armonii în cele trei planuri, fizic, astral şi mental. Pentru a introduce deci liniştea în voi, trebuie să încercaţi să creaţi armonia în corpul vostru fizic, în inima voastră şi în intelectul vostru. Unii dintre voi au făcut poate această experienţă, ca şi cum zgomotul interior de care nu-şi dădeau seama până atunci, fiindcă trăiau zilnic cu el, a încetat brusc. Această tăcere este însoţită de un sentiment de eliberare, de uşurare: o greutatea le-a căzut de pe umeri, nişte piedici au dispărut, nişte uşi s-au deschis, iar sufletul lor, scăpând din temniţă, a putut să se desfăşoare în spaţiu. Vă puteţi strădui să repetaţi în mod conştient această experienţă ce v-a fost dat să o trăiţi ca un dar al Cerului fără să fi făcut uneori nimic deosebit. Un anumit număr de activităţi şi exerciţii vă vor ajuta desigur în afara meditaţiei: a cânta, a asculta muzică, dar evident nu a cânta orice cântec, nici a asculta orice gen de muzică. Noi cântăm la începutul şi la sfârşitul reuniunilor noastre, înainte şi după mese, pen¬tru a ne armoniza, a ne uşura tensiunile interioare. Aceasta este eficace numai dacă vom cânta concentrându-ne întregul gând, conştiinţa, şi nu pentru o simplă plăcere. …………………………… ... să ne descotorosim de toate elementele străine ce ne împiedică să intrăm în contact cu lumea divină şi să îi primim binecuvântările. Mulţi oameni se aseamănă cu sticlele pline! Totul în ei este plin, nu-i chip să mai verşi ceva: plin de dorinţe dăunătoare, de idei false, de idei preconcepute; ei nu se gândesc niciodată să se golească pentru a-şi înlocui întunericul prin lumină, dezordinea prin ordine, o slăbiciune printr-o virtute. A face linişte înseamnă a face de fapt vidul în sine, pentru că în acest vid trăim împlinirea. Atunci când reuşim să ne alungăm gândurile, sentimentele şi dorinţele inferioare, ţâşneşte lumina spiritului: în acea clipă vedem, ştim. ……………………… Autor: Omraam Mikhael Aivanhov

REVIEW-URI