Cum sa cresti si sa te porti ca o pisica - Stephane Garnier

Preț: 30^,00 RON

Disponibilitate: în stoc

cumpără produsul

Autor: Stephane Garnier

ISBN: 978-973-46-8412-0

Editura: Polirom

Anul publicării: 2021

Pagini: 176

Format: 13x20

Categoria: Literatura pentru copii

DESCRIERE

Cum sa cresti si sa te porti ca o pisica. Liber, increzator, independent, perseverent, zen... si fericit! - Stephane Garnier

SĂ NE TRĂIM ADOLESCENŢA SI SĂ FACEM TOT CE VREM!
„Mi s-a spus că educaţia unei pisici e dificilă. N-a fost cazul. A mea m-a educat în două zile." Bill Dana

Părinţii lui Florian deţin un magazin în centrul oraşului şi, cum lucrează şi sâmbăta, cineva din familia lui vine săptămânal şi petrece ziua cu el.

Nu e nici zece dimineaţa şi Florian a şi ieşit din casă. S-a aşezat pe scări şi aşteaptă, sperând că, din întâmplare, un prieten va trece pe-acolo. Se plictiseşte, oftează, iată o misiune pentru mine!

— Salut, Fio! Ai faţa aia de sâmbăta cu „mămăiţa-cea-înţepată“!

— Bună, Ziggy! Nu-mi aminti, ai fost pe-aproape... E sâmbăta mea cu „tataie-cel-vegan“! Se anunţă un minunat weekend plin de broccoli!

— Eh, abia mai compensezi pentru burgerii şi kebaburile de săptămâna asta! Nu-i aşa de rău!

— Nu e, doar că mi-aş fi dorit să stau un pic liniştit, de unul singur, la mine acasă, fără cineva care să stea pe capul meu. Sunt mare acum, nu mai am nevoie de o dădacă.

— Sunt sigur de asta, dar trebuie să-i înţelegi şi pe părinţii tăi, eşti încă destul de mic. îşi fac griji că nu pot fi aici ca să se ocupe de tine.

— Mă tratează ca pe un bebeluş!

— Asta îmi aduce aminte de mama, pe când eram abia un pisoiaş. De fiecare dată când voiam să mă îndepărtez un pic mai mult de coşuleţ, hop, mă apuca de ceafa şi înapoi cu mine în culcuş. La fel facea şi cu sora mea, Shann. Ba ei i-a şi jumulit mustăţile o dată, ca să se înveţe minte şi să nu mai plece.

— Pe bune?

— Nu-ţi face griji, cresc la loc! Totuşi, să nu faci asta niciodată unei pisici adulte, pentru că fără mustăţi nu ne putem coordona corect mişcările. Dar pentru mama noastră, asta era o modalitate de a ne ţine lângă ea, cât să creştem şi să învăţăm să facem şi altceva în afară de a mânca.

— A fost totuşi un pic cam dură!

— Doar pentru binele nostru. Dacă n-ar fi fost acolo să ne impună reguli încă de la bun început, cu siguranţă eu şi surioara mea am fi avut o grămadă de probleme.

— Dar la un moment dat v-a lăsat să faceţi ce vă doreaţi, nu?

— Da, dar la început ne-a însoţit peste tot. Ne-a ajutat să ne descoperim teritoriul, graniţele acestuia, până unde puteam merge în siguranţă. Iar pe urmă, ne-a învăţat cum să vânăm, pentru a ne putea hrăni, şi cum să ne...