Cum vindecă psihanaliza? - Heinz Kohut

 

Cum era de aşteptat, anumite idei din cartea mea Reconstrucţia Sinelui (The Restauration of the Self, 1977) au generat o varietate de răspunsuri din partea colegilor mei.

 

In diverse ocazii — şedinţe de supervizare, seminare sau corespondenţă scrisă — mi s-a cerut să clarific anumite păreri pe care aparent nu le detaliasem suficient în carte.

 

Pe lângă acest stimul extern venit din partea colegilor şi prietenilor, am încercat eu însumi să merg mai departe pe firul anumitor linii de gândire şi am ajuns astfel la intuiţii noi pe care aş dori să le comunic.

 

Deşi diferitele subiecte pe care îmi doresc să le abordez în Partea I sunt interconectate într-o oarecare măsură, ele nu formează un întreg cu adevărat coerent, ci sunt grupate împreună mai ales pentru că toate sunt răspunsuri şi reflecţii pe marginea cărţii Reconstrucţia Sinelui.

 

Deşi majoritatea comentariilor generate de cartea mea Reconstrucţia Sinelui (1977) au fost în favoarea psihologiei psihanalitice a Sinelui expuse în acea lucrare, un coleg mi-a atras atenţia constructiv asupra unui anumit aspect al expunerii mele care pare că mai trebuie discutat.

 

Intr-o scrisoare prin care se poziţiona în general favorabil faţă de psihologia Sinelui şi aproba cu căldură în special cartea mea amintită mai sus, acest coleg ridica o singură obiecţie cu privire la ceea ce considera a fi una dintre implicaţiile lucrării mele. Mai precis, credea că militez ca „tratamentul să fie întrerupt înainte ca analizandul să ajungă la un material prea tulburător."

 

Deşi admitea că „în anumite cazuri regresia poate fi dificil de controlat", şi-a exprimat părerea — despre care credea că ar fi contrară perspectivei mele — că „a lucra încet şi precaut şi mai ales abilitatea de a verbaliza experienţele" ar fi elementele care...

 

 

Prefață
Introducere

Partea întâi - Reconstrucția Sinelui: Răspunsuri și reflecții

1. Analizabilitatea în lumina psihologiei Sinelui
Oare unele analize ale tulburărilor severe de personalitate și comportament ar trebui să rămână incomplete?
Cele trei categorii de tulburări psihice și analizabilitatea acestora

2. O reexaminare a anxietății de castrare
O reexaminare a agorafobiei

3. Problema obiectivității științifice și teoria vindecării psihanalitice
Ce înseamnă o analiză completă? Ce este vindecarea psihanalitică?

Partea a doua - Natura vindecării psihanalitice

4. Revizuirea relațiilor Sine — obiect al Sinelui
5. Efectul curativ al analizei: O expunere preliminară bazată pe descoperirile psihologiei Sinelui
6. Efectul curativ al analizei: Reevaluarea procesului terapeutic din perspectiva psihologiei Sinelui
Atitudinea analistului, atmosfera analitică și teoria vindecării
Înțelegerea, explicarea și impactul terapeutic al interpretărilor eronate
Frustrarea optimă și structurarea psihică în procesul curativ

7. Abordarea apărărilor și rezistențelor în psihologia Sinelui
Ilustrare de caz: abordarea tradițională a apărărilor și rezistențelor
Ilustrare de caz: cum abordează psihologia Sinelui apărările și rezistențele

8. Reflecții asupra funcției autoanalitice
Câteva gânduri despre analiza didactică

9. Rolul empatiei în vindecarea psihanalitică
Vignetă clinică
Empatia și faza explicativă a tratamentului

10. Transferurile de obiect al Sinelui și interpretarea lor

Remarci finale
Note
Bibliografie