Daoism. Istorie, zei și scripturi - Șerban Toader

Daoism. Istorie, zei și scripturi - Șerban Toader

... fondatorii alchimiei interne sunt considerați a fi maeștrii Zhongli Quan și Lü Dongbin (doi dintre Cei Opt Nemuritori). Ei sunt cei care au teoretizat cultivarea elixirului în interiorul corpului, folosind drept „materii prime“ elementele principale ale propriei ființe, cunoscute și sub denumirea de „cele trei comori“: esența (jing), suflul vital (qi) și spiritul (shen). De altfel, Lü Dongbin este, conform supozițiilor lui Saeki, unul și același cu Lü Xiuyan, cel care ar fi caligrafiat textul de pe Stela Nestoriană.

Urmează tradițiile din Song, Jin și Yuan (960–1368). În această epocă, în sud, alchimia internă este dezvoltată de Zhang Boduan, autorul tratatului ermetic Wuzhen pian, a cărui tradiție pune accentul pe cultivarea „forței vitale“ (ming) înaintea „naturii primordiale“ (xing). Este vorba despre două concepte fundamentale ale Daoismului din această epocă: primul, ming, este asociat în general cu partea mai „grosieră“, mai substanțială a ființei umane, care include „esența“ (jing) și „suflul vital“ (qi); cel de-al doilea, xing, este în general asociat cu partea mai „subtilă“, adică „spiritul“ (shen).

Școala sudică se diferențiază prin prioritatea acordată lui ming, ceea ce implică o abordare asemănătoare celei „gradualiste“ din Budhism, opusă ideii de iluminare subită, care începe cu practici psihofizice de cultivare a suflului vital.

În contrast cu aceasta, cea mai importantă școală nordică — „Dao al Autenticității Complete“ (Quanzhen Dao), fondată de Wang Chongyang — pune accentul pe cultivarea simultană a „naturii“ și a „forței vitale“, pe viața monahală, celibat, asceză și meditație. O altă trăsătură semnificativă a acestei școli este sinteza celor „trei religii“ (Daoism, Confucianism și Budhism), care însă nu mai reprezintă o noutate...

CUPRINS:

Prefață (Irina Ivașcu) 11

Scurtă povestire daoistă 23

Introducere 29

I. Gândirea daoistă. Context istoric și social anterior dinastiei Qin (221–206 î. Hr.). Filosofie jia 家 vs. religie jiao 教 33

II. Primele mișcări și comunități daoiste. Credințe, practici și țeluri 38

III. Fundamentul teologic al Daoismului timpuriu 59

IV. Perioada de maturizare a scrierilor și a practicilor daoiste. Personaje și scrieri ale perioadei dintre dinastia Han de Răsărit și dinastia Tang 63

V. Fondarea sistemului teoretic al credinței în zei: „Dao al Elixirului de Aur” 72

VI. Învățătura lui Lao zi propagată de „Dao al (Școlii) Louguan” 75

VII. Reforma lui Kou Qianzhi. Inițierea „Noului Dao al Maeștrilor Cerești” 78

VIII. Alți reformatori: Lu Xiujing și Tao Hongjing 82

IX. Înflorirea Religiei Daoiste în Sui, Tang și Cele Cinci Dinastii. Emergența mișcării „Dao al Alchimiei Interne” 89

X. Evoluția Religiei Daoiste în aria credințelor 95

XI. Apariția mișcării „Dao al Elixirului de Aur” a lui Zhongli Quan și Lü Dongbin 102

XII. Un rezumat al evoluției Daoismului în înfloritoarea epocă Tang 105

XIII. Daoism versus Budhism sub puterea imperială 113

XIV. După prospera dinastie Tang 118

XV. Dezvoltarea teoriei „Dao al Elixirului” de către Chen Tuan și Zhang Boduan 128

XVI. Alte mișcări daoiste din epoca Song și posterioare acesteia 131

XVII. „Dao al Orezului” în dinastia mongolă Yuan 137

XVIII. Editarea Yunji qiqian de către Zhang Junfang și revizuirea Canonului Daoist în Song, Jin și Yuan 139

XIX. Daoismul în epocile Ming și Qing, în perioada postimperială și în contemporaneitate 143

XX. Elemente de panteon daoist. Zeități, atribuții și ierarhii celeste 154

Anexa 1. Daode jing 道德經, „Cartea despre Dao și virtuțile sale“

Anexa 2. Yinfu jing 陰符經, „Scriptura tainicei armonizări“..

Anexa 3. Gaoshang Yuhuang Xin yin miao jing

Anexa 4. Practicile intime 266

TABEL CRONOLOGIC AL DINASTIILOR 307

HARTĂ 309

Bibliografie generală

REVIEW-URI