Darul mâniei și alte lecții de la bunicul meu Mahatma Gandhi - Arun Gandhi

 

 

Bunicul meu a uimit lumea răspunzând la violență și ură cu iubire și iertare. Nu a căzut niciodată pradă caracterului toxic al mâniei. Eu nu am reușit această performanță. Fiind un copil indian care creștea într-o Africă de Sud cu tensiuni rasiale, eram atacat de copiii albi pentru că nu eram suficient de alb și de copiii de culoare pentru că nu eram negru.

 

Îmi amintesc că, într-o sâmbătă după-amiază, mergeam să cumpăr dulciuri într-un cartier de albi și trei adolescenți s-au repezit la mine. Unul m-a plesnit peste față și, când am căzut, ceilalți doi au început să mă lovească cu picioarele și să râdă.

 

Au fugit înainte să-i poată prinde cineva. Aveam doar nouă ani. În anul următor, în timpul festivalului hindus al luminilor, familia mea era în oraș, distrându-se cu prietenii. Îndreptându-mă către una dintre casele lor, am trecut de un grup de tineri de culoare, care stăteau în colțul străzii.

 

Unul dintre ei s-a întins și m-a lovit puternic în spate cu o bâtă, singurul motiv fiind că eram indian. Fierbeam de furie și voiam să răspund cu aceeași monedă...

 

............

 

... cuvintele noastre pot răni iremediabil oamenii pe care ar trebui să-i tratăm cu bunătate și iubire – și nu ne dăm seama că mânia ne afectează și pe noi. Gândește-te cât de prost te simți când insulți sau ești crud cu cineva. Corpul tău se încordează și îți simți mintea ca și cum ar lua foc.

 

Ești consumat de izbucnirea ta și nu te mai poți concentra deloc. Mânia îți îngustează lumea atât de tare, încât nu mai poți vedea nimic altceva decât insulta din acea clipă. Poate că mai târziu te calmezi și îți ceri iertare, dar răul a fost deja făcut.

 

Când reacționăm pripit și izbucnim, este ca și cum am fi tras cu niște gloanțe care nu mai pot fi puse înapoi în pistol. Trebuie să ne amintim că avem posibilitatea să reacționăm diferit. În ziua aceea, la roata de tors, Bapuji mi-a vorbit despre nevoia de a considera mânia un semn că ceva este în neregulă.

 

Scrierea jurnalului era doar primul pas. A prelua controlul minții mele însemna să pot răspunde corect pe viitor. În loc să spui ceva ce nu crezi cu adevărat sau să rănești pe cineva, îmi explica bunicul, poți să te concentrezi asupra unei soluții care ar mulțumi pe toată lumea...

 

 

Prefață

 

Prima lecție. Folosește mânia pentru bine

A doua lecție. Nu-ți fie teamă să vorbești

A treia lecție. Apreciază singurătatea

A patra lecție. Cunoaște-ți valoarea

A cincea lecție. Minciunile înseamnă dezordine

A șasea lecție. Risipa înseamnă violență

A șaptea lecție. Fii un părinte nonviolent

A opta lecție. Smerenia înseamnă putere

A noua lecție. Cei cinci stâlpi ai nonviolenței

A zecea lecție. Vei fi pus la încercare

A unsprezecea lecție. Lecții pentru prezent

 

Epilog. Cea mai mare bucurie