De la Rin la Dunăre și înapoi - Jan Willem Bos

 

... povestea începe în toamna anului 1973, cu o notă slabă pe care am luat-o la primul examen - la matematică —, pe care l-am susţinut în calitate de proaspăt student la Universitatea din Amsterdam. După o lungă chibzuinţă, mă înscrisesem la Geografie Fizică.

 

Obţinusem diploma de bacalaureat, dar nu eram un elev strălucit şi recunosc că mi-am irosit tinereţea jucând baschet. Nici în acest domeniu nu am excelat, pentru că talentul meu nu s-a ridicat la nivelul pasiunii, şi nici faptul că nu am decât 1, 70 înălţime nu m-a ajutat să mă remarc în acest sport, pe care, de altfel, l-am practicat până după vârsta de 50 de ani.

Rezultatul lipsei de atenţie acordată şcolii a fost că am rămas repetent în clasa a IV-a (a X-a conform învăţământului românesc). Situaţia a fost îndulcită puţin de faptul că am găsit scuza perfectă: din cei 24 de adolescenţi neserioşi din clasă, o treime am urmat această cale a repetenţiei, ceea ce i-a provocat directorului şcolii o criză de nervi acută.

 

După aceea m-am cuminţit. Ştiam că era totuşi cazul să absolv liceul, aşa că am terminat cursurile cu o mică întârziere, dar cu o medie destul de bună, din care reieşea o predilecţie pentru latura umanistă, chiar dacă studiasem „beta“, sistem care se apropie mai degrabă de profilul real în România.

Nu aveam o viziune clară despre viitorul meu, dar nutream totuşi ambiţia să-mi continui educaţia. Ca să mă orientez mai bine, am participat la Zilele Porţilor Deschise, un eveniment organizat de Universitatea din Amsterdam...

 

 

Mulţumiri     9
I.    Introducere     11
II.    Recunoaşterea (1974)     15
III.    Anii cei buni (1974-1978)     29
IV.    La specializare (1978-1979)     54
V.    îndepărtarea (1979-1980)     78
VI.    America (1980-1982)     88
VII.    întoarcerea (1982-1984)     104
VIII.    Anii cumpliţi (1984-1989)     133
IX.    Ţara scufundată (1989)     151
X.    Un nou început     167
XI.    Azil după ’89     180
XII.    Relaţii noi     195
XIII.    Locul unde se agaţă harta     209
XIV.    Noi provocări     222
XV.    Go-Bos     234
XVI.    Fotbal şi Mircea Dinescu     242
XVII.    Fiul jelit     251
XVIII.    Scriitorul suspect      260
XIX.    Interpret fără azilanţi     272
XX.    Traducător literar     294
XXI.    Rădăcinile fiicei mele     321
XXII.    Celălalt stat românesc     330
XXIII.    Acolade şi rămas-bun     340
XXIV.    în loc de concluzie     349
Bibliografie selectivă     361